Parentajul – unde începe?

Teoriile cele mai noi, dar și multe dintre mămici, spun că parentajul începe încă din burtică, atunci când mama și tatăl află că din dragostea, iubirea, sau omisiunea lor, din două celule, o inimă nouă începe să bată.

Cred că parentajul începe din primul moment în care îți vezi copilul. Atunci relația devine completă: v-ați simțit, v-ați iubit, v-ați protejat reciproc timp de 9 luni. Acum vă cunoașteți. Asta nu înseamnă că ești mai puțin părinte în timpul sarcinii. Din contră, e posibil să ai de lucru chiar de pe parcursul sarcinii.

Cred că relația devine completă la primul contact fizic, atunci când pielea ta se întâlnește cu pielea bebelușului tău, când obrazul lui e inundat de dragostea mâinii tale. Dar amintește-ți, el te cunoaște foarte bine deja de câteva luni bune, căci te-a auzit, ți-a simțit emoțiile, trăirile, experiențele.

Îmbrățișez ideea expusă de psihoterapeutul Gáspár György într-un interviu minunat, în care vorbește despre parenting – sau parentaj – din perspectiva prezenței în relația cu copilul, mai exact „acea legătură specială dintre adult și copilașul din viața sa.” (interviul se regăsește aici).

Primul pas: ai grijă de tine

Cred cu tărie că prima legătură pe care copilul o leagă aici (în plan fizic) este cu mama sa. Corpul femeii se reconfigurează complet pentru a găzdui mai întâi o inimă, apoi un trupușor, apoi o conștiință nouă în interiorul său.

heart-beatCa femeie, poate fi foarte dificil să te uiți zilnic în oglindă și să te vezi. Mai mult, dacă până la momentul aflării marii vești că ești însărcinată, te uiți în oglindă în fugă sau în meditațiile zilnice în care vorbești cu tine și cu trupul tău, primul lucru pe care poate îl faci acum este să te uiți direct la burtică și la schimbările corpului asupra căruia nu ai niciun fel de control. Ai vrea să ai o privire cu infraroșu și să vezi efectiv cum se întâmplă mecanica aceea a celulelor de creștere și hrănire a unei noi vieți. Cum se face că ieri puteai să bei 3 căni de cafea pe zi, să mănânci în fugă niște oriceuri, să stai până târziu să citești sau să vii acasă a doua zi dimineața după o noapte minunată de dans și astăzi stai cu google search pentru ce este și ce nu este permis în sarcină? Brusc, viața devine conștientă și începe procesul între: ce am făcut până acum, ce se spune despre sarcină și gravide (or fi ca niște bolnave vulnerabile?), și ce aleg să fac în fiecare moment.

Lecția cea mai mare pentru mine a fost să îmi asum responsabilitatea. Am realizat că mâncam iresponsabil, lucram iresponsabil de mult (și poate nu foarte eficient), mă purtam ca o femeie independentă care își dorește să decidă singură pentru viața ei (deși eram în cuplu și fiecare decizie avea desigur un impact în doi), și eram convinsă că va mai dura multă vreme până să aleg să stau cu mine și în mine ca să îmi „aranjez” mai conștient viața. Meditam aproape zilnic și îmi luam cel puțin două ore pe zi în care eram singură. Aveam o viață socială activă, un management financiar aiurit și multe planuri pentru viitorul apropiat. Foarte multe. Toate acestea s-au schimbat pentru că am ales asta.

În primul trimestru de sarcină am avut multe migrene și dormeam mult. Refuzam să iau pastile și gândeam mult în timpul cât eram trează. Știam deja că migrenele în cazul meu apăreau atunci când aveam de luat o decizie dificilă sau eram într-o contradicție interioară. De data aceasta, pentru că nu puteam scăpa foarte ușor cu pastile sau medicația intravenoasă ca până atunci, am fost împinsă să lucrez direct și conștient. Urmam în acea perioadă un curs de formare și din fericire am avut și spațiul de lucru potrivit. Am realizat că subconștient îmi doream dintotdeauna copii și că abia așteptam de fapt să fiu însărcinată, însă nu am fost niciodată sinceră cu mine. Purtam în spate presiunea socială, pusă doar de mine, de a fi altceva decât femeia clasicăcasnica cu copii, frustrata martiră, mama sacrificatoare etc. Nu voiam să am copii până nu aveam o carieră, până nu bifam o listă proprie de to do. Mai mult, îmi doream ca relația de cuplu să fie perfectă și completă după așteptările mele, așa că mai aveam un to do subconștient și acolo. Nu mă puteam relaxa, oricât de mult știam și simțeam că ființa mea e ca un web host pentru copil și orice se întâmpla în această ființă-gazdă a mea, influența noua ființă. Iată o responsabilitate și mai mare pe care nu eram pregătită să mi-o asum.

După trei luni de lucru intens m-am așezat și am făcut exerciții din care am găsit care sunt valorile mele și mi-am dat seama că este timpul să îmi aliniez viața și alegerile conform valorilor pe care le am. Am început să realizez că am nevoie să mă înconjor de oameni care îmi fac bine, de persoane calde, atente, prezente, centrate, afectuoase, așa cum eu nu puteam să fiu cu mine.  Apoi, în fiecare lună, alegeam un moment special în care mă așezam seara la masă, făceam un exercițiu de mindfulness și scriam o listă de eliberări (este un exercițiu care punea mintea să scoată din subconștient fricile pe care nu le puteam vedea – o listă foarte personală, în care am început să scriu mai întâi Eliberez frica de … când credeam că am terminat, luam o pauză de un minut și o luam de la capăt. M-a ajutat să văd inclusiv programul automat de „victimă” pe care îl derulam pentru a primi atenția „cuvenită”). Am ales să urmez zilnic „dieta” propusă de terapeuta mea Bowen: bea apă curată, odihnește-te mult, ia-o încet. În fiecare zi îmi curățam spațiul de la birou și de acasă, făceam ordine pentru a mă încuraja să iau lucrurile pe rând. Citeam în fiecare zi, cărți de parenting, naștere conștientă, spiritualitate, beletristică cu umor și un site de încredere despre sarcină. Găteam câte puțin și testam orice idee creativă.

Acestea au fost alegerile mele, întrucât înainte trăiam o viață cu decizii zilnice care se aliniau altor valori și dorințe. Poate nu este cazul fiecărei femei, însă aceste idei te pot ajuta să faci măcar o verificare dacă ceea ce trăiești este în concordanță cu tine.

Ai grijă de cuplul tău

Ceea ce se întâmplă psiho-emoțional cu o femeie pe parcursul unei sarcini poate fi dificil de înțeles de către partener. Desigur, și el urmează să fie tată. De fapt, este deja. Dar nu simte primele mișcări din burtică ale bebelușului, nu plânge la casa de marcat pentru caisele pe care a uitat să le cântărească, nu are momente de golire mentală spontană în care își pune cheile în frigider sau telefonul în cada goală, nu se panichează în mijlocul unei conversații telefonice că sigur și-a pierdut telefonul în restaurantul din care tocmai a ieșit. Mai mult, unii parteneri pot încerca să fie extrem de empatici din dorința de avea trăiri similare cu partenera gravidă și pot experimenta deopotrivă pofte, oboseală fizică, stări de somnolență și sensibilitate emoțională (poartă și numele unui sindrom, articol aici).

Acum este momentul în care poate cea mai importantă decizie pentru amândoi este: nu lua lucrurile personal. Uneori nu este vorba despre tine, nici măcar despre ceea ce ai fi putut să faci sau nu. Dacă nu vă puteți susține spațiul unul celuilalt – e drept, aici noua mamă are nevoie de foarte, foarte multă atenție și îngrijire emoțională – atunci dați-vă voie să găsiți între prieteni sau familie oameni cu care puteți face asta. A susține spațiul cuiva înseamnă a fi în prezența celuilalt și a-i permite să fie vulnerabil, trist, să se ventileze, să scoată afară reproșuri, nemulțumiri, și a-l asculta în tot acest timp în mod empatic și activ, fără a-i oferi soluții rapide despre cum să rezolve lucrurile. Cu cât se întâmplă asta mai mult în cuplu, cu atât mai mult cuplul devine mai puternic și se creează un spațiu de siguranță pentru parteneri și desigur pentru copil.

Parentajul, încă din sarcină?

Parentajul sau părințeala, înseamnă o serie de instrumente de învățare în relația adult-copil, și se bazează pe o relație sănătoasă între părinte/adult și copil. Studiile spun că o relație poate fi sănătoasă atunci când cei implicați au o legătură sănătoasă cu propria persoană, iar aici adultul este cel responsabil de a avea o legătură sănătoasă cu sine și apoi cu copilul. Tehnicile și instrumentele de parentaj pot fi multiple și se pot baza pe intuiție (parentaj natural), parentaj prin control, pedeapsă și recompense și multe altele, atașament sigur, Hand in Hand Parenting, Playful Parenting.

Sarcina poate reprezenta imboldul cel mai puternic de a crea o legătură sănătoasă cu tine însăți și cu partenerul și de a crea conștient spațiul de familie sănătoasă și armonioasă pentru toți membrii noiii familii. O relație sănătoasă înseamnă să ne punem în ordine experiențele și așteptările din viață, și să ne dăm voie să le vedem și, dacă este posibil, să le împărtășim cu partenerul, cu onestitate și empatie.

Mai mult, atunci când încă din sarcină poți să te observi, să te cunoști, să ai răbdare cu tine, înveți să faci asta cu ușurință și pentru copilul tău mai târziu, să te conectezi mai ușor la tine și la nevoile bebelușului care nu va putea să îți spună decât prin comportamentul său – „Mamă, îmi este foame!”

Prin urmare, cred că cele 9 luni de zile de sarcină pot fi ocazia de a învăța într-un ritm propriu cum să ai o legătură sănătoasă cu tine. Alegerea rămâne în liberul arbitru al fiecărui părinte, deopotrivă mamă și tată.

sursa foto articol: http://facenegah.com [foto header: galerie personală]

Please follow and like us:
0
Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *