Iubito odihnește-te, astăzi mă ocup eu

De-a lungul vieții, oricât de tineri am fi, dezvoltăm ritualuri proprii, tabieturi care intră în zona noastră de confort și stare de bine. Poate ordinea în care ne începem dimineața, sau ritualul de aruncat hainele de pe noi când venim de la serviciu după o zi încărcată, sau timpul de relaxare pe care îl luăm pentru noi înșine.

Cert este că un nou membru în familie înseamnă ajustarea propriilor tabieturi, comunicarea și negocierea lor astfel încât întreaga familie să fie fericită. Ba mai mult, comunicarea tabieturilor mele și respectarea lor de către ceilalți membri, înseamnă o dovadă de iubire față de mine, de fidelitate față de ceea ce mă încarcă și mă face funcțională. Și viceversa, pentru partener.

Atunci când apare un copil, pare că totul dispare. Orice ritm, ritual, rutină, și totul pare imprevizibil. Dacă timp de peste douăzeci de ani în 90% din diminețile tale obișnuiai să …aici completează cu dimineața ta proprie… așteaptă-te ca acum un bebeluș miraculos, plin de iubire și plin de nevoi, să îți ceară să ajustezi asta sau pur și simplu, să îți schimbi cu totul ordinea lucrurilor din viața ta. Nu e o amenințare. Este o așteptare realistă care te va ajuta să te relaxezi atunci când te vei întâlni cu ea.

Îmi amintesc că aceasta a fost cea mai mare provocare în primele două luni alături de grămăjoara de Om cu care am venit acasă. Alăptam zi și noapte, aproape oră de oră, schimbam scutece, schimbam bebelușul, mă schimbam de haine după fiecare alăptat, eram un zombie. Nu mai știam dacă am dormit, când am mâncat, când am legănat. Nu știam ce zi era, ce oră, căci eram cu draperiile trase mai mereu și păstram pe cât posibil un mediu exterior bebelușului asemănător cu mediul intrauterin. Nu dintr-o dorință extremă de a mă sacrifica cufundam toată casa, partenerul  și orice vizitator într-un semi-întuneric constant și liniște calmă, ci pentru că îmi doream ca viața ei aici să fie cu intrare blândă, mai ales că ea a venit pe lume vara, atunci când lumina este mai puternică și ziua mai lungă, versus un intra-uterin umbros și confortabil. Dar asta avea un impact și asupra tonusului meu, care dincolo de faptul că mai nou eram atașată fizic constant de o persoană (mică și vulnerabilă, ce responsabilitate!), trăiam cele 187 de zile de noapte polară. Din fericire, cel de-al patrulea trimestru durează ceva mai puțin.

Adulții au nevoie de rutină. La fel ca și copiii. Sau era invers?

Am descoperit că ceea ce mă ajuta să îmi dau seama că a început o nouă zi, era crearea unei noi rutine zilnice și scurte. Am comunicat asta partenerului și l-am rugat să mă sprijine, astfel încât să poată pleca liniștit la serviciu fără mesajele mele disperate în care mă ventilam cu orice ocazie (și nu erau puține). Așa că dimineața aveam o jumătate de oră în care el petrecea timp cu copilașul lui dulce (care pe atunci încă nu era bogat în feedback-uri precum zâmbete și gângurit ca să încurajeze conectarea) și eu pregăteam cafeaua, făceam un duș, îmi pieptănam părul, mă îmbrăcam în haine proaspete. Mai mult, asta îmi permitea să mă uit în oglindă zâmbind și să îmi recapăt stima de sine încă puțin.  Asta a adus relaxare în tumultul zilei și spațiu de a fi prezentă. Adică odată ce m-am îngrijit pe mine puteam să ascult altfel plânsul micului Om și să o citesc mult mai repede, răspunzând mai eficient la nevoile ei.

Cu asta a venit și claritatea asupra nevoiii sale de program. Din dorința de a nu fi acei părinți care își sacrifică viața cotidiană și socială și pun nevoile copilului pe primul plan am încercat să primim vizite, să fim cât mai spontani și cât mai flexibili și să integrăm viața copilului în viața noastră zilnică. Dar în scurt timp am realizat că nevoile nou-născutului sunt altele și să nu le respectăm, așa cum ne respectam propriile nevoi, însemna să nu respectăm noua ființă din viața noastră, care era chiar la început de drum în viața ei. Împreună cu ea, fără să o forțăm în vreun fel, am ajuns încet, încet, la un program zilnic, adaptabil aproape oriunde am fi. Așa știu că dacă plec într-o vizită voi lua sistemul de purtare cu mine ca ea să poată adormi ușor la pieptul meu și eu să pot socializa mai departe. Sau pot să îmi programez treburile în funcție de programul ei.

Așa cum zicea o bună prietenă, familia este ca o firmă în care toți membrii familiei sunt asociați cu părți egale. Ce înseamnă asta? Că toți au în egală măsură nevoi de îndeplinit, iar dacă un membru al familiei iese pe minus, înseamnă că firma, adică familia, are nevoie de o strategie nouă.  Dar să nu uităm că trăim în interdependență. Nou-născutul nu își poate satisface nevoia de a mânca mergând la bucătărie să își gătească o salată, ci direct de la mamă, dacă este alăptat, și consumă astfel resurse direct de la un alt membru al familei. La fel cum aproape întreaga familie uneori consumă resurse financiare și logistice de la tată. La fel cum întreaga familie se încarcă cu resurse emoționale și o imensă bucurie de la bebeluș, pur și simplu mirosindu-l! Dinamica noiii familii este nouă și necesită atenție în sensul de observare, mai exact să te uiți la lucruri exact așa cum sunt și să gasești soluții, fără interpretări și inferențe.

Una dintre nevoile umane este previzibilul, care vine din ritualul zilnic și programul personal și comun. Predictibilitatea evenimentelor în acțiunile zilnice face ca spațiul să fie unul consecvent și în siguranță pentru noi. Iată un exemplu de cuplu: faptul că știu ritualul matinal al partenerului și îl respect, îmi permite să îi dau spațiul necesar pentru a-l avea, fie că înseamnă un duș lung și o cafea, sau o sesiune de yoga și meditație, sau prepararea micului dejun sau cititul ziarului sau orice altceva; partenerul va ști că nu este întrerupt sau solicitat și are încredere că se poate bucura de acel timp al său doar pentru sine și că orice îi voi cere atunci va fi dintr-o urgență. Se simte în siguranță. Copiii au nevoie de același ritual atunci când vine vorba de trezitul de dimineață, somnul de prânz, ritualul de pregătire pentru somnul de noapte, programul de masă atunci când intră la diversificare.  Astfel dacă te ridici din pat și îi pui o muzică cât tu mergi să te speli, va ști ca a început o nouă zi; dacă seara îi pui pijamalele, stingi luminile rând pe rând și îi spui o poveste, corpușorul său se va relaxa căci va ști că urmează să adoarmă. Desigur, aceste asocieri nu le va face foarte repede (cărțile spun că numai după primele 6 săptămâni de viață), iar comportamentul sau răspunsul său nu va fi mereu la fel. Toate acestea se reglează în mod distinct de la o etapă de viață la alta, însă ritualul și ideea de ritual începe din primele zile de viață, alături de mama.

Apropos de asta, și acum îmi amintesc că mă trezeam dimineața cu miros de cafea și cana mea cu ceai de tei cu miere și lămâie pregătite de tata. Au trecut 20 de ani de atunci, dar amintirea este vie.

Mama are nevoie înainte de toate să își găsească rutina care îi dă siguranță și îi îndeplinește totodată o nevoie importantă. Ei, mamei. Asta o va ajuta ca reper nu doar în relația cu copilul și crearea ritualurilor lui, ci și în zilele când va avea sentimentul că după nopți nedormite este la capătul puterii. Faptul că știe că urmează acea jumătate de oră ei, sau că va avea ocazia să se desprindă 10 minute de bebeluș pentru un duș sau o plimbare, o va ajuta să își crească răbdarea și reziliența. Pentru că știe că urmează să își limpezească stările și să reintre în normal cu forțe proaspete. Pentru că știe că va veni un moment în viitorul foarte apropiat, când se va putea dedica doar ei însăși.

Așadar, dragă nouă mămică, acordă-ți timp să vezi ce te resetează și dă-ți voie să introduci asta într-o rutină plăcută a zilei. Acesta este un mesaj către subconștientul tău că te iubești. Și îl va învăța și pe copilul tău cum își găsească propriile resurse de resetare și cum să își ofere singur ceea ce are nevoie când va crește.

Și dincolo de toate acestea, dragă nou tătic, asigură-te că aveți un mic stoc de lapte pentru  bebeluș și fă-i din când în când un cadou minunat iubitei tale, luându-i minunea din brațe, sărutând-o și spunându-i: Iubito, odihnește-te acum, mă ocup eu astăzi de toate astea. 

[ foto: postcard primit la nașterea Emmei 🙂 ]

Please follow and like us:
0

1 Comment

  1. Răspunde

    Rutina nu este plictisitoare – mamainprezent.ro

    […] Despre cum poți instala sau schimba o rutină cu bebelușul mic sau mare acasă, am scris în articolul Iubito, odihnește-te, astăzi mă ocup eu […]

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *