Despre laptele viu, pentru viitoare mame

Când eram însărcinată, îmi era extrem de greu să mă gândesc la alăptare. Întotdeauna mi se părea firesc alăptatul, însă niciodată nu m-am gândit că simți ceva. Ba mai mult, mi se părea că mamele care vorbesc despre alăptat bravând în continuu o sumedenie de diminutive, erau ele mai atașate de pruncul lor decât pruncul atașat la sân.

Susțin alăptarea. Susțin dreptul copiilor de  fi alăptați. Dar am trecut și eu prin provocări, care m-au ajutat să înțeleg și să respect mamele și copiii, indiferent de forma lor de hrană. Ce pot să spun este că există sprijin, există suport, oriunde există dorință. Atâta timp cât și mama și copilul sunt bine. Aceasta cred că este cheia.

Pe perioada sarcinii corpul îmi era extrem de sensibil și aproape orice atingere mă irita. Deveneam un arici. Pe de o parte pentru că protejam atât de intens tot ce însemna noua viață, iar pe de alta pentru că eram eu însămi într-o transformare în care spațiul meu personal devenise extrem de important. Când era vorba de alăptare, veneau multe informații despre pregătirea și întărirea mameloanelor, despre cât de dureros e alăptatul, chinuitor, storcător de energie, cu povești precum ragade, răni sângerânde, canale înfundate, mastită. Mâ durea tot corpul numai când auzeam. Nu asta era imaginea mea despre divina alăptare.

Abia făcusem pace cu corpul meu, abia învățasem să îl ascult și să îl onorez. Nu eram deloc pregătită să fie devastat. Da, cu toată sinceritatea, nu eram pregătită mental.

Însă m-a ajutat foarte mult un singur lucru: decizia. Am decis că voi alăpta. Așa că nu mai aveam loc de negociere cu mine, eram împăcată și totul devenise mult mai simplu. Știam că asta e ceea ce am ales pentru copilul meu imediat ce vine pe lume, așa că îmi era mai simplu să mă informez și să mă pregătesc cum știu mai bine.

Acum că sunt de partea cealaltă, da, alăptatul este fără cuvinte. Unicitatea legăturii între mamă și copil, reciprocitatea între cei doi (ca să fie lapte, bebelușul trebuie atașat la sân să “ceară”), și laptele dulce care, în mintea mea, e ca râurile de aur moale din basme, este unic, pentru fiecare mamă și copil din lume.

Dar ca acest râu de aur moale să fie de ajutor atât copilașului, cât și mamei, este nevoie ca mama să se informeze în primul rând.

Ce e foarte important de știut, notat și în Ghidul de Prevenție, Vol 6. publicat de Ministerul Sănătății și accesibil gratuit de oricine: toate mamele au lapte (doar un procent de 3% dintre femei nu pot alăpta, din cauze strict medicale). Alăptarea ineficientă se datorează atașării greșite la sân, lipsei sprijinului familiei sau cauzelor psiho-emoționale. Nu există “nu mai am lapte”. Același ghid recomandă alăptarea bebelușului până la 2 ani, din care primele 6 luni de viață copilul să fie alăptat exclusiv (fără apă, ceai sau alimente). Recomand citirea ghidului în întregime.

Ce a ajutat din sarcină (în cazul meu):

  • decizia că micul Om va mânca lapte matern
  • cursul de Lamaze de la Burtica Mea, cu descrierea biologică a procesului de alăptare, parcurs în cuplu
  • cartea Ghidul pentru alăptare a lui Jack Newman
  • câteva articole despre alăptare și debutul sănătos al acesteia
  • comunicarea deciziei mele către familia extinsă (părinți) și medicul ginecolog, căruia i-am cerut sprijinul de la naștere
  • achiziționarea unei pompe electrice bune (nu este necesar de dinainte neapărat)

Ce a ajutat imediat după aceea:

  • am cerut sprijinul moașelor din spital și a unei prietene care născuse cu o lună înaintea mea (pentru mufare, masaj, îndrumări – am ales de fiecare dată doar ce mi s-a potrivit)
  • am chemat acasă consultantul în alăptare pentru a verifica dacă procesul de alăptare este corect
  • grupul închis de mămici Alăptează de pe Facebook unde am citit informațiile de la files și câteva experiențe de mămici

Referitor la anunțul familiei despre decizia de a alăpta, un aspect foarte important:  cel mai adesea mămicile renunță pentru că nu au sprijinul familiei.  Ironic, așa-i? Dacă mama este obosită după naștere – și e firesc să fie! nu e nimic anormal – unii tați sau bunicile, sar în ajutor cu laptele praf pentru bebeluș, ca mama să poată lua o pauză. Există soluții pentru aceste situații,  nu sabotați noua mamă, care este în recuperare și are nevoie de sprijinul vostru în direcția alăptării și nu contra ei! Purtați-vă cu responsabilitate față de ea!

Apoi, multe recomandări care vin și de la medici neinformați îndeajuns (respect cadrele medicale, aici vorbim despre încurajarea „pacientului” conform ghidului medical), „dacă bebelușul nu ia corect în greutate, schimbați pe lapte praf”. Punct. Dacă bebelușul nu ia corect în greutate fiind exclusiv alăptat, înseamnă că mama și bebelușul au nevoie de ajutor pentru o alăptare eficientă. Există o serie de indicatori de verificat, astfel încât să ne asigurăm că alăptarea este corectă. În acest caz, apelați la un consultant în alăptare care să verifice indicatorii alăptării eficiente și care să vă monitorizeze. Da, probabil în acest caz bebelușul va plânge de foame, atât mama cât și tatăl vor fi obosiți, laptele praf va fi la îndemână și lactația se poate opri pentru că nu este cerere. Apelați la sprijin specializat în acest caz, care să vă ajute să mențineți lactația.

Voi reveni cu un articol despre plânsul bebelușului, dar vreau să ne oprim aici un moment. Când ajungi cu bebelușul acasă pare că nu mai știi ce ai de făcut, pierzi încrederea în tine, intervine oboseala, iar în acest scenariu, plânsetele micuțului par de neîndurat. Cel mai adesea, tăticilor le este greu să îl suporte.

Copilul nu plânge din cauza ta. Tu ești lumea lui. Copilul comunică prin plâns, semnalează că are un disconfort legat de somn, scutec, foame, reflux, lumină, sunet, distres emoțional preluat din mediu sau de la cei care îl îngrijesc. Faptul că mănâncă lapte praf și adoarme, nu înseamnă în mod garantat că i-a fost foame și uite ce bine a adormit micuțul Om cu burta plină. Ei bine, după lapte praf bebelușii adorm (aproape) garantat de oboseală. Sistemul lor digestiv creat de natură pentru laptele matern, primește un aliment procesat pe care îl digeră cu greutate și obosește fizic. Are nevoie de somn pentru odihnă, nu înseamnă că nevoia lui reală a fost îndeplinită, ci că noi nu o mai auzim.

Totodată, este foarte important ca acest nou cuplu mamă-copil să fie unul sănătos și funcțional, pentru că bebelușul este atașat încă de mamă chiar și după nașterea sa. Orice decizie luați, asigurați-vă doar că aveți informația corectă și sprijin în jur.

După cum vedeți, deși alăptatul este un proces natural și firesc, avem nevoie de informații despre acesta, pentru că astăzi nu mai trăim în comunitate, acolo unde femeile primesc învățăturile și sprijinul mamelor pentru o viață conștientă.

Alăptatul este natural. Este unic. Este iubire. Este firesc. Este dreptul fiecăruia dintre noi.

Tu alegi informat pentru tine și copilul tău?

Foto credit: arhiva personală

Please follow and like us:
0

1 Comment

  1. Răspunde

    Pietrele de hotar ale bebelușiei și ale mele ca mamă nouă – mamainprezent.ro

    […] asta am scris un articol separat aici cu ce m-a ajutat: Despre laptele viu, pentru viitoare mame.  Recunosc că am avut un mare noroc ca atașarea mcului Om să fie bună din prima și de acolo […]

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *