Haide cu mine, să respirăm

Draga mea, azi, acum, te invit să iei loc lângă mine și împreună să respirăm cu atenție. Tot ce ai de făcut este să urmărești rândurile de mai jos.

Stop. Pentru câteva minute, te rog, cât citești aceste rânduri. Alege să iei o pauză scurtă. Am încredere în tine că vei găsi cum. Dacă ai posibilitatea, pune-ți o melodie încetișor pe fundal, ca să te poți întoarce cu toate simțurile la acest exercițiu (recomand asta sau asta – utile și pentru ritualul de somn al copilului). E foarte bine și dacă nu ai o melodie la îndemână.

Acum, inspiră. Expiră. Și haide să respirăm mai departe împreună.

Inspiră adânc. Ține aerul 3 secunde. Expiră încetișor ca și când ai expira vertebră cu vertebră (parcă auzi vertebrele pocnind ca oasele care se așează mai bine). Inspiră. Stop. Expiră. Și urmărește aerul cum intră și iese din corpul tău. Închide ochii un moment, preț de o respirație. Inspiră adânc. Expiră adânc. Aerul intră încetișor, încetișor, ca valul mării care se răsfiră pe nisip, și apoi se retrage prin expirație, ușurel, lăsând plaja mai curată și mai relaxată.

Imaginează-ți respirația conștientă ca această mare călduță care cuprinde țărmul și îl mătură cu blândețe cu fiecare val. Un val de inspirație.

Dacă copilașul tău este acum în burtică, probabil că îți zâmbește, căci îi faci un masaj drăgălaș, ridicându-l și coborându-l cu delicatețe. Dacă copilașul e în afara ta fizic, gândește-te doar la tine, la corpul tău, la cum îți zâmbesc organele interne. Întregul tău corp se mișcă pe respirație, umerii, spatele, zona lombară, pelvisul, picioarele. Cu cât inspiri și expiri mai adânc, cu atât corpul intră în starea lui naturală de relaxare, indiferent de cât de plin ți-ar fi podul de gânduri. Cu fiecare expirație, umerii se relaxează, gâtul se detensionează, spatele se așează mai bine, și picioarele îți mulțumesc că le iei din greutate.

Citește în continuare și urmărește rândurile cu ochii, lăsând restul corpului nemișcat. Dacă dai pagina mai jos, mișcă mâna conștient, urmărind-o mental din umăr, cot, palmă și până în vârful degetelor. În acest timp respiră cu atenție.

Continuă să respiri. Acesta este un exercițiu de golire a minții. Mătură țărmul minții de griji, de frici, de îndoială, de cuvintele prietenilor, părinților sau ale medicilor, de ceea ce auzi de la partener, de ceea ce îți spui chiar tu însăți. Când marea se retrage, ia cu valurile sale în expirație toate aceste gânduri. Cu blândețe, lasă aerul să iasă liber, pe nas sau gură, după cum simți. Eliberează-te. Toate pleacă pentru un moment. Acum simți cum te integrezi, și întreg corpul tău se relaxează, reîntregindu-se, din creștetul capului, până în călcâie.

Simți totul în corpul tău, inclusiv rădăcinele firelor de păr din pielea capului. Îndreaptă-ți atenția către sprâncenele tale. Relaxează-te… Cu ochii minții te uiți la chipul tău. Zâmbește-i cu privirea, cu buzele… Cu acest zâmbet te scalzi într-o stare de bine. Inspiră adânc, și urmărește aerul până în buric. Ține-l o clipă acolo, căci înainte de plecare vrea să mai strângă o dată ultimele rămășițe de neliniști. Acum lasă aerul să iasă, trăgând buricul către coloana vertebrală.

Relaxează apoi abdomenul și revino la ritmul normal al respirației tale.

Dragă mamă, sper că ai reușit să urmărești fiecare inspirație și expirație aici, cât timp ai urmărit cu privirea cuvintele. Și dacă nu ai reușit, zâmbește. Și mai întoarce-te aici să repeți exercițiul. Și dacă ai reușit, zâmbește. Și mai întoarce-te aici să repeți exercițiul. Nici nu este necesar să îți iasă din prima încercare. E îndeajuns doar să îl practici în momentele tale de calm, de liniște, de pauză de orice fel. Chiar și sub duș!

În psihologie acesta este numit un exercițiu de tip mindfulness. Aceste exerciții, în ritmul alert al zilelor și al nopților, sunt ca o igienă sănătoasă și importantă a minții, ca un duș eliberator care te curăță și te aduce în prezent. Așa cum te speli zilnic pe dinți ca să cureți tot ceea dinții au filtrat din mâncarea ta, așa și mintea are nevoie de curățarea de impurități, de griji, de gânduri nebenfice, de liniștea bună de după o curățare blândă. Nu doar că te ajută pe tine, dar vei observa cu micuțul tău pui de om se va bucura de efectele lui. Da, garantez că se va relaxa mai mult și mai des și e posibil că plânsetele fără o cauză clară se vor rări.

Crede-mă, îți scriu asta acum, când micul Om doarme neîntrerupt de 3 ore, după plânsete și pe alocuri țipete înalte de dureri de gingii, după o zi în care abia acum am reușit să mă adun. De altfel, până acum aș fi fugit de două ori la ea să o alăptez. Sau poate acum doar mă lasă să îți scriu ție 🙂

Adesea îmi spun că nu am timp pentru asta, însă dacă alăptezi la cerere, vei descoperi că poți face acest tip de exercițiu chiar de mai multe ori pe zi. Mindfulness în alăptare. Sună amuzant. Dar atunci când îl practic alături de copilașul meu, ea își reglează respirația odată cu mine și se relaxează. Fizic. Iar dacă acum ești însărcinată, când te duci să dormi lângă partener, lipește-te de el, urmărește-ți și ghidează-ți respirația conștient și vei vedea cum el va respira automat în ritmul tău.

Dacă ți-a fost util exercițiul, te rog să lași un comentariu mai jos și îți voi pregăti și o variantă audio.

Și dragă mamă, îți mulțumesc că ai avut încredere să faci acest exercițiu alături de mine, o mamă la fel ca și tine.

Acum, celebrează-te! Pentru aceste momente acordate ție. Dansează, ascultă o muzică bună, zâmbește, îmbrățișează pe cineva fără motiv. Marchează momentul!

sursa foto: Take a Breath, blue-karma resort

Please follow and like us:
0

2 Comments

  1. Răspunde

    Rutina nu este plictisitoare – mamainprezent.ro

    […] Despre cum poți instala sau schimba o rutină cu bebelușul mic sau mare acasă, am scris în articolul Iubito, odihnește-te, astăzi mă ocup eu.  Spațiul interior ca resursă, îl poți construi prin respirație. Un exercițiu pentru asta ai aici.  […]

  2. Răspunde

    Nu te mai mâțâi, că n-ai de ce! – mamainprezent.ro

    […] Așa apar aceste manifestări ale copiilor de mâțâială sau moțuri. La micul Om, ele se exprimă foarte clar și evident: cască gura, se strâmbă într-un anume fel și face un fel de Whoa! scurt, care înseamnă „sunt nervoasă” sau „m-am blocat”. Dacă de la acest prim semnal nu sunt pe fază, urmează țipete sau plâns, iar uneori chiar un râs de descărcare, în funcție de cât de conectate suntem în acel moment. Am ajuns să descopăr asta după 3 săptămâni de țipete și miorlăieli pe care le-am pus ba pe seama gingiilor inflamate, ba pe seama programului de somn, sau a căldurii de afară sau a oboselii mele. Ultima săptămână din cele trei a fost foarte grea, căci spre deosebire de alte situații pe care le poți amâna sau evita o vreme până îți dai seama ce să faci, cu copilașul tău nu prea ai cale de scăpare. Și așa, mi-am dat seama că am nevoie neapărată și urgentă de respirație și așezare înapoi în calmul meu interior, ca să pot găsi soluția. (Un exercițiu de respirație am scris mai demult aici) […]

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *