Rutina nu este plictisitoare [cu exercițiu practic]

Și nici nu spune despre tine că ești mai puțin interesant. Slăvim spontaneitatea și creativitatea, de frica (auto)disciplinei. De frică să nu ne macine o rutină monotonă și obositoare.

Mulți părinți, între care și eu, după ce a venit noul Om pe lume, se simt dezorientați, pentru că nimic din ce era regulă înainte, nu mai există acum. Adică ordinea și ritmul meu mi-au foar întoarse cu susul în jos. Și nimeni nu mi-a zis asta de dinainte. Decât sub amenințarea lui “lasă că o să vezi tu cum are să ți se schimbe viața”. Mda, mulțumesc frumos, asta chiar îmi dă o imagine clară și deloc copleșitoare.

Ideea e că ne-am trezit la un moment dat într-un haos total, mereu ocupați șinobosiți, dar fără nicio coerență. Și atunci am zis stop-joc! Am respirat profund de 3 ori, până am simțit cum se reglează ritmul inimii. Apoi am făcut acet exercițiu, la care vă invit și pe voi.

Scopul exercițiului e să vezi cu claritate ce fel de comportamente automate ai și cât de funcționale sunt ele pentru tine. Nu e un exercițiu care o să-ți schimbe viața. Doar aduce mai multă claritate.

Așează-te o secundă în mintea ta pe un fotoliu confortabil. L-ai găsit pe fotoliul viselor tale?Foarte bine. Acum:

Ia-ți câteva momente pentru a urmări poziția corpului tău. Așează-ți corpul cât mai confortabil cu putință, ca și când ai avea cel mai minunat fotoliu din lume sub el. Îți oferă susținerea potrivită astfel încât corpul tău să rămână activ, dar foarte relaxat. Poate stai cu picioarele sub tine, ghemuită, sau cu tălpile în sus pe brațul fotoliului. Aici poți sta cum vrei, e locul tău.

Acum, cu ochii minții, ia o telecomandă imaginară și pornește pe un ecran, o zi din viața ta și a familiei tale: cine se trezește primul în casă, ce face, care e ordinea activităților, se ia micul dejun? cine îl prepară? cine îl mănâncă? toată lumea pleacă din casă? cine mai rămâne?

Știu că citești repede întrebările. Acordă-ți un moment să derulezi și imaginile-răspuns.

Acum schimbă canalul și urmărește mai departe doar ziua ta de lucru. Sunt toate zilele asemănătoare? Dacă îți este mai simplu, urmărește ziua de ieri. Ce se întâmplă? Lucrezi? Poate ești însărcinată și stai acasă? Sau poate ai doi copii pe care îi împarți între grădinițe și treburile administrative ale casei? Sau poate ești tatăl ori partenerul din film?

Ce simți când te uiți la miezul zilei tale? Siguranță? Încredere? Admirație? Teamă Compasiune? Ce poți să spui despre personajul principal de pe ecran?

Acum urmărește acest personaj cum se apropie de finalul zilei. Întoarce-te la familia ta. Cum arată serile voastre? Cine vine de la serviciu? Vine cineva de la școală sau grădiniță? Cine pune masa? Cine stă la masă? Există o activitate de conectare în familie? Povestește fiecare ceva despre ziua lui? Sau iei masa singur/ă? Te retragi pentru a citi sau a te uita la televizor? Dacă ai deja copii, ei ce fac? Cine îi duce la culcare? Poate fac un duș scurt de limpezire și relaxare a corpului, înainte de a intra în pijamale? Sau poate îi speli tu?

Cum arată aceste imagini-răspuns? Cum te simți să le privești?

Îți amintesc că ai în mână o telecomandă imaginară. Apasă butonul de pauză. Imaginea de pe ecran a înghețat. Ia-ți un moment să te uiți în tine. Ce simți? Ești tristă? Nemulțumită? Agitată? Sau zâmbești? Ce fel de stare îți dă imaginea înghețată de pe ecran, cu tine și familia ta?

Îți propun să mergi și mai departe cu exercițiul dacă vrei. Ia o foaie de hârtie și un pix sau notează direct în telefon cum arată o zi din viața ta de familie. Ce faci tu de la trezire și până la adormire și apoi ce fac ceilalți membri ai familiei, din ceea ce știi tu.

Indiferent dacă ai ales să și scrii sau nu, uită-te acum la imaginea de ansamblu. Există ceva, ce fiecare face de fiecare dată, sau aproape în fiecare zi? Nu interpreta acum dacă îți place sau nu. Doar privește unde apare acel “întotdeauna”, cu detașare.

Cred că ți-ai dat seama unde am ajuns împreună. Există câteva comportamente repetitive în programul general al zilelor. Multe dintre ele au devenit automatisme, luate din mediu sau formate de fiecare dintre noi, în mod natural. Însă nu toate sunt neapărat sănătoase. Există deci o rutină inconștientă care s-a format de la sine. Parte din ea a fost învățată în copilărie, automat sau voit impusă. Dacă ai fost un copil care și-a dorit să sfideze autoritatea poate că ți-ai zis de multe ori ca adult “eu nu suport programul” sau “eu nu suport să îmi facă cineva program”. Și ai ales să fii total opusul: spontan, să alegi orice îți vine în cale.

Cu imaginea de ansamblu în minte, gândește-te o clipă la copiii tăi (fie că îi ai deja sau urmează) și la ce film le derulezi tu în fața ochilor minții: e ceea ce vrei să aibă și ei? Ai vrea să le ghidezi o rutină sănătoasă care să îi încurajeze și spre o igienă a minții, conectare cu ceilalți, reflectare a zilei, recunoștință, participare egală la dinamica casei din care toți membrii beneficiază în mod egal?

Dar rutina ta personală cum arată?  Cum arăți tu în relație cu tine?

Te las cu aceste întrebări și îți amintesc că orice schimbare vine numai și numai cu tine. Deocamdată nu fă nimic, nu decide nimic, doar privește răspunsurile tale la întrebări. Schimbarea vine după înțelegerea experienței.

Ce pot să îți spun că am văzut eu și îmi doresc să schimb este rutina de dimineață cu fii-mea. Mă dau jos din pat, mă târăsc până la cafea, o spăl și o schimb, mă spăl cât ea explorează prin casă și apoi ea mă caută într-una în timp ce eu spăl vase, scotocesc frigiderul după un mic dejun. Dar nu e conectare și joacă nicăieri aici. Eu sunt morocănoasă, iar ei îi piere veselia repede și vrea în brațe. Firește! Nu-i nimic, dimineața e în fiecare zi și îmi dau timp să modific asta împreună cu ea.

Acesta a fost un exercițiu de vizualizare și conștientizare. Ceea ce noi am auzit adesea și l-am asociat în mintea noastră cu “bau-baul” spontaneității și inteligenței creative, poate să fie cheia vieții noastre. Unii o numesc disciplină, alții program, alții rutină. De fapt, este o serie de comportamente repetitive care conferă siguranță și stabilitate interioară. Lumea actuală este pe fugă, în continuă dezvoltare și dinamică. Este creativă, învolburată, creatoare și în continuă mișcare. Ca să putem trăi sănătos în această pompare continuă de adrenalină, avem nevoie de o liniște interioară permanentă sau măcar un spațiu de liniște la care să ne întoarcem mereu.

Pexels / Lion Resting

Știi că ai nevoie de acest spațiu interior clar delimitat, atunci când te simți împrăștiată, fără energie, de parcă te-ai risipi aiurea. Când te simți dereglată interior și nu ai pe nimeni drag în preajmă care să te mângâie și să îți liniștească apele interioare. Atunci te retragi în sanctuarul tău (fizic sau mental) și ieși apoi senină, semeață, adunată, așezată, demnă, hotărâtă. Spațiul în care intri ca un iepure de câmp și din care ieși ca un leu înțelept.

Acest spațiu este de fapt o resursă pe care o construim și se află numai și numai în noi înșine, căci oricât de mare ar fi liniștea din jur, dacă suntem învolburați pe interior, vom continua să ne măcinăm și să ne cheltuim resursele. Creează acest spațiu interior care să te aducă în liniște printr-o rutină de siguranță și învață-i și pe copiii tăi asta. Altfel, vei lăsa să se creeze o rutină de haos, care îți va guverna viața și la un moment dat riști să te găsești într-un cerc din care vei fi prea obosit să mai ieși.

Și atunci te va trăi viața pe tine și poate nu în cel mai fericit mod.

Despre cum poți instala sau schimba o rutină cu bebelușul mic sau mare acasă, am scris în articolul Iubito, odihnește-te, astăzi mă ocup eu.  Spațiul interior ca resursă, îl poți construi prin respirație. Un exercițiu pentru asta ai aici

Please follow and like us:
0

2 Comments

  1. Răspunde

    Alina Sas

    Rutina pentru copii e nepretuita, daca nu le-o oferi, o cauta ei…eu i-am descoperit rolul de ceva vreme si tot de atunci nu ma mai plang de chestiile repetitive. Foarte binevenit exercitiul 🙂

    1. Răspunde

      Catalina

      Asa este. Si desi la bebelusi totul pare sa fie intr-o continua schimbare, la noi cel putin, rutina ne-a adus mereu la liman 🙂 Daca ai sti cat ma bucur ca sunt singura, ca bine zici, de atunci nu ma mai plang de lucrurile repetitive 😀

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *