Cum lucrezi cu bebelușul în brațe?

Îmi amintesc de un reportaj la TV despre privilegiul româncelor de a sta în concediu maternal 2 ani, fără să fie nevoite să își dea copilul la creșă sau grădiniță înainte de a fi pregătit. Era o mămică în parc cu pruncul ei în brațe care afirma cu tărie în fața camerei că nu doi, ci 3 ani ar trebui să stea copilul acasă! Iar eu, din partea cealaltă a ecranului, strigam „Da! Da! Așa este!”

Ceva timp mai târziu, și un șir de zile și nopți pline de bebelușiadă (în traducere: gugugaga, scutece multe, apa, mama, tata, mâncare peste tot, spălat de mâncare de 4 ori pe zi, cu 4 schimburi de haine pe zi… și mai adăugați voi la traducere ce vi se potrivește), sunt de cu totul altă părere.

În primul rând cred că f i e c a r e mamă alege ce i se potrivește mai bine. Și o mai spun odată altfel: fiecare mamă și tată știu ce funcționează cel mai bine pentru familia lor. Da, valorile mele îmi spun că relația bebelușului cu mama este relația copilului și viitorului adult cu viața. Ce învață copilul în primul an sau primii doi ani în relația cu mama și cu tatăl cred că e ca o pereche de ochelari prin care vede el viața. Conștient sau nu, din conținutul acestor relații învățăm despre viață. De aceea, cred mult în relațiile de atașament sigur. Și tot de aceea m-am întrebat cum poate o mamă să lucreze cu bebelușul. Poate ea? Este necesar? Ajută pe cineva? Este o mamă altfel dacă lucrează? Iată ce am experimentat eu.

Săptămâna trecută am organizat primul eveniment de când sunt mamă. A trecut un an jumătate aproape. Scriam aici despre frica și emoțiile de dinaintea zilei cu pricina. Ca să fiu sigură că minimizez greutățile și necunoscutul, mai întâi de toate: am cerut ajutorul a 3 prietene bune să vină să mă sprijine, logistic cu evenimentul, cu plimbatul micului Om când e necesar și mai ales, moral. Două din ele au venit acasă, m-au ajutat cu împachetatul – logistica evenimentului + logistica unui bebeluș care mănâncă și se murdărește pe el și pe ceilalți + logistica unei mame care alăptează și se pătează peste tot. Evident că înainte de a ieși din casă, micul Om a mai mâncat odată, iar bluza minunată de mătase a băut și ea lapte pe lângă. Am schimbat bluza și am pornit grăbită cu pantalonii plini de amintiri în genunchiul drept de la ieșirea din parc din urmă cu 3 zile. Fuga la eveniment, folosit căruciorul pe post de vehicul de transport materiale, pregătit sala împreună cu oricine era disponibil. Început eveniment, uitat tot conținutul ce îl pregătisem – abia așteptam să fac iar câteva exerciții cu grupul, dar ce să-i faci, n-ai ce să-i faci, milk brain strikes again. În final totul a ieșit bine și feedback-urile au fost bune, deși m-am mișcat cu micul Om mai tot timpul pe mine, programul a fost decalat și am cunoscut o dinamică diferită a participanților pentru mine. Apoi, încheiat eveniment, ajuns acasă, făcut bagaje, pus pe drum, plecat în mini-vacanță. Ajunsă în minivacanța de somn și apă am avut timp să derulez ziua și zilele. Nu aș fi schimbat nimic, totul a fost perfect exact așa imperfect cum a fost. Acum doi ani aș fi găsit atribute grele muncii mele dacă m-aș fi văzut acum. Dar ceva în mine s-a schimbat. Am învățat că nu pot fi blândă cu copilul meu, dacă nu sunt și cu mine.

Am reușit să supraviețuiesc cu bine experimentului, pentru că înainte mi-am creat un fel de ghid propriu după care mi-am setat și așteptările. Ți-l împărtășesc și ție. Ia un pix cu tine sau deschide Notes în telefon, s-ar putea să îți placă.

Chiar dacă ești obligată să te întorci la servici sau doar te gândești să lucrezi sau măcar să începi să lucrezi câte ceva din timpul bebelușiadei, am pus mai jos câteva întrebări la care să îți răspunzi.

Ce am învățat din acest scurt experiment a fost că e foarte important mai întâi de toate să știi unde te afli. Ca proaspătă mămică, trăiești într-o bulă cu pruncul tău, iar când intri înapoi în lumea activă, se poate să te sperii, sau să vrei înapoi la mirosul de scutece și la clinchetul râsetelor de la joacă. Așa că înainte de a te arunca în work-work-work sau liste lungi de TO DO, stai puțin de vorbă cu tine și pregătește-te să îți aranjezi realist așteptările și prioritățile. Câteva întrebări pentru tine:

  • Ce este important pentru tine, ca om, ca femeie? Răspunde simplu, și cum îți vine. Eu am scris: Să creez lucruri noi pentru ceilalți, să am conversații cu substanță, să împărtășesc cu ceilalți despre pasiuni, despre ce ne face fericiți, despre dorințele și visele noastre. Vreau să fiu văzută și altfel decât doar ca mamă sau parteneră.
  • Care sunt valorile tale? O revizuire a lor este foarte importantă, căci mămiciția schimbă multe în structura noastră. Un test util și rapid găsești aici. Asta de ajută să știi de ce faci ceea ce faci și să îți negociezi condițiile de lucru în funcție de valorile tale. 
  • Care este prioritatea ta nr 1La mine a fost starea mea de bine. Nu de confort, ci de împăcare cu mine. Dacă eu sunt bine înseamnă că busola mea interioară îmi spune că sunt unde trebuie. Dacă eu sunt bine, și copilul și partenerul meu vor fi bine. Dacă eu sunt bine, înseamnă că am resurse să susțin și să ofer.
  • Ce vrei să obții? Este vorba de relații, libertate, bani, statut, focus nou, puterea de a gândi ? Are legătură cu punctul doi – valorile, dar este mult mai specific.

După cum ai văzut, nu este nicio întrebare legată de cât timp vrei să dedici, câți bani vrei să câștigi, ce obiective vrei să atingi pe termen scurt, mediu și lung. Asta pentru că toate acestea le vei alege și le vei face după ce știi sigur DE CE vrei să faci ceea ce faci. Aceasta este întrebarea corectă, iar CUM vine de la sine.

În final, vreau să îți amintesc ceva foarte important pentru inima ta de mamă: ultimele studii longitudinale spun că este îndeajuns să fii acolo pentru copilul tău în 30% din situații ca să aveți o relație sănătoasă, de atașament securizant. Asta înseamnă că în 70% din timp nu ești lângă el. Condiția este ca după fiecare deconectare – fie că e vorba de a fi la job sau chiar și doar acasă cu alte treburi – este să îți iei timp de reconectare. Adică să stai pur și simplu cu el, fără să fii cu gândul, ochii sau sufletul în altă parte. Să i te oferi cu încântare în ochi și bucurie că îi ești părinte.

Și încă ceva: atâta vreme cât ceea ce faci – indiferent de ceea ce faci – îți încarcă rezervorul interior cu apreciere, respect, atenție, provocare, creativitate, stimulare, învățare, acceptare, colaborare, prietenie, cooperare, frumusețe, speranță, serenitate, armonie, bucurie, recreare, râs, autenticitate (…și lista continuă), din acest rezervor îi vei oferi mai departe copilului tău. Nu poți oferi nimic din ceea ce nu ai.

Deci Cum lucrezi cu bebelușul în brațe? După ce afli de ce, vei afla răspunsul: cu plăcere! 🙂

 

 

Please follow and like us:
0
Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *