Ce am învățat de la fiica mea despre alăptare

Am plecat confuză și m-am întors derutată.

Da, bine, vorba era am plecat vacă și m-am întors bou. Dar la pachet cu analogia mama dă lapte, vaca dă lapte și asocierea inerentă, am preferat să fiu mai diplomată.

Am încheiat Săptămâna Mondială a Alăptării fiind parte dintr-un grup de suport organizat de Burtica Mea, pe subiectul Înțărcare. Pe căldurile astea micul Om a băut din plin nopțile lapte matern de la sursă și, la pachet cu câteva noutăți emoționale din viața ei, supturile s-au îndesit. Și resursele mele emoționale s-au împuținat. Căci alăptatul mai vine și cu degete în ochi și-n gură, cu pișcături de degete mici cu unghiuțe mari, cu tras de dinți, păr și alte cele. Și iată-mă în grupul de suport, ascultând și împărtășind, umăr la umăr cu alte mame, empatizând cu povestea lor. Mi-am scos nepolticos telefonul și în Notes, timp de trei ore de întâlnire mi-am scris numai întrebări pentru mine.

Speram că voi ajunge acasă să le mestec bine și să le dau răspuns. Să vă împărtășesc apoi din cât de bine e să ai răspunsurile astea. Dar nu le am. Răspunsurile. Sunt tot atât de confuză pe cât am plecat, pentru că ascultând poveștile mamelor am aflat din nou, că alăptarea e o relație personală, care ține doar de mamă-copil, acea mamă și acel copil. Deși toate poveștile cu mame și copii seamănă bine între ele.

De data asta, am decis că nu voi mai țese povestea mea. Aia din capul meu, pe care o tot mestec și amestec, ca orice om, în propriile conversații mentale. M-am dus repede să o pun pe micul Om la sân, am stins lumina, muzica ei din ritualul de somn deja mergea, pfiii, părea că va adormi repede și că voi putea fugi la gândit și scris. Și cum rumegam toate informațiile din întâlnire, am văzut-o.

De fapt, i-am văzut ochii prin întuneric. I-am văzut sclipirea jucăușă și cum e gata să tăbărăsc pe ea, să ne luptăm corp la corp prin patul mare, ca doi pisoi. Am lăsat repede gândurile deoparte și de data asta nu am mai grăbit-o. Am fost acolo, cu ea, lângă ea, în joacă pe șoptite și întuneric. Cred că am avut un moment în care nu mai eram mama, ci eram mică și moale ca un pisicuț care caută hârjoană pe adormite. Minute vindecătoare.  Ea a râs ca un clopoțel cu mânuțele prin aer, eu am împins-o cu nasul ba de burtică, ba de vârful degetelor de la picioare. Apoi am mângâiat-o pe spate ușor, respirând odată cu ea, încet și cu răbdare. Ne-am conectat fără țiți o vreme și apoi a venit înapoi la piept și s-a cuibărit mieunând a copil obosit, certându-mă că lipsisem. Se tot mufa și demufa, până s-a urcat pe jumătate pe mine și m-a cuprins ca pe o pernă uriașă.

Și atunci am înțeles.

Alăptarea este într-adevăr mai mult decât hrană. Presupune cu adevărat o relație de intimitate și de iubire care merge în ambele direcții. Și faptul că ea se mufează la sân, uneori nu e pentru că îi e sete, foame sau are o nevoie. Uneori e pentru că așa îmi arată ea iubirea.

Alăptarea este o relație de intimitate. Pentru mine este cea mai intimă relație pe care am avut-o vreodată, emoțional și fizic la un loc. Căci e mare lucru să fii acolo, la fiecare cerere, disponibil cu totul.

De aceea uneori îmi e greu, teribil de greu. Să ofer iubire necondiționată, să fiu disponibilă, să ofer intimitate și conectare, să ofer spațiu de siguranță, să ofer blândețe, să ofer hrană fizică și emoțională. Să fiu acolo.

Și ca  o r i c e  relație, și alăptarea este o relație care se termină. Are un final. Care nu e necesar să fie forțat, tragic, dramatic. Cum ar fi dacă te-ai despărți de o persoană iubită, acceptând regretul și tristețea, acceptând durerea distanței sau transformarea relației într-o altfel de iubire? Cum ar fi dacă ai plânge în brațele acelei persoane iubite în această despărțire? Cum ar fi dacă am înțelege că alăptarea cu tot procesul său, chiar și înțărcarea, e un mod prin care copilul învață despre relații? Despre cum o relație este o uniune în care doi oameni se bucură împreună de viață? Despre cum această relație se ajustează pe parcurs astfel încât ambele persoane din relație să fie bine?

Și da, copilul tău va fi bine și dacă va reacționa prin plânsete și urlete la limitele impuse de tine în această relație. Căci va urla în brațele tale învățând că are un sprijin, că nu e nevoie să își ascundă suferința, că e cineva acolo pentru el să îi susțină spațiul. Că e firesc și omenește să suferi, să fii trist. Că suferința se vindecă și adaugă încă puțin la caracterul tău.

Nu, relația mamă-copil nu se termină când se termină alăptarea. Da, cum spunea o mamă, poate s-a terminat cu arma ta secretă care vindecă orice. Relația de mamă-copil va fi tot mai puternică mai departe, căci ea se construiește și crește împreună cu tine și copilul tău.

Și asta m-a făcut să mă gândesc la ce anume ne mai oferă nouă alăptarea punctual în afară de hrană și aș putea să îi ofer micului Om mai departe și fără sân:

  • atenție ei și doar ei, în reprize dedicate peste zi, în care doar o mângâi și o admir
  • momente dedicate în care mă uit în ochii ei și povestesc cu ea cu multă dragoste
  • cererea ei de a petrece aceste momente doar cu mine, doar într-un anumit spațiu, pe o perioadă de timp decisă de ea și răspunsul meu pozitiv la dorința și nevoia ei
  • contact piele pe piele
  • ritualul momentelor de a fi aici și acum și atât
  • reglare emoțională prin susținerea în brațe și mângăiere
  • joacă și hârjoană fără să ne ridicăm din pat
  • privirile noastre de ochi în ochi în care pun toate gândurile mele bune pentru ea și despre ea și ea sclipește toată

Un an și două săptămâni de conectare și relație vindecătoare. Și cât vom mai putea merge pe acest drum, în acest fel, o vom face. E și greu, e și ușor. E și emoțional, e și fizic. Și cel mai mult este despre a fi într-o relație conștientă, pe care o trăiești moment cu moment.

Alăptarea nu te face mamă. Relația sănătoasă de securitate mamă-copil este minunat să cuprindă și alăptarea. Însă și dacă o faci și dacă nu, ești mama copilului tău. Și ai tot dreptul să pui în această relație tot ce poți și vrei, pentru tine și pentru micul Om care într-o zi va deveni mare, mare, mare.

Please follow and like us:
0
Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *