Se scurge #septembriefărăzahăr!

Și parcă nu știu ce mă fac. Deși abia așteptam să se termine odată interzisul ăsta pe care mi l-am ales, acum îmi dau seama ce bine mi-a prins acest nou țel.

Vezi tu, dragă prietenă fără copii, care mă întrebi de ce am gloomy days, pline de izolare și singurătate, când trăiești în bula perfectă de iubire cu micul tău Om, mai bine de un an de zile, lumea pare că se desfășoară pe dinafară. E o bulă minunată, datorită căreia eu și copilul meu avem o relație de atașament sigur, în care ne-am învățat una pe cealaltă. Ne-am citit reciproc. În care țelul meu unic era să fiu funcțională, să o văd pe ea și să îi răspund nevoilor ei. Iar când am ieșit iar la lumină, am simțit că nu mai aparțin. Că nu mai știu cine sunt și încotro să o apuc. Că am nevoie de țeluri noi, că altfel plutesc pe nicăieri.

Sunt mamă de 14 luni, și acum că Emma e mai independentă și își aparține ei tot mai mult, s-a desprins de mine. Ea și-a mărit cercul de siguranță, are încredere mai multă în ea, și îi e mai clar care sunt limitele ei fizice. Dar are și mai mult curaj și poftă de explorare pe cont propriu. Și uite așa s-a eliberat puțin câte puțin spațiu. Emoțional, fizic, mental. Am început să mă văd iar, să respir iar numai pentru mine. E o libertate ciudată, din care m-am trezit cam de pe la cele 12 luni ale ei, dar abia acum o îmbrățișez.

Dar când m-am trezit nu prea mai era nimeni prin preajmă.

Relațiile sociale le-am cam pierdut, prieteniile unele s-au diluat, altele sunt noi și proaspete. Nu aș vrea să schimb nimic din ultimele 14 luni din viață, e doar o adaptare continuă în care sunt. Și descopăr abia acum cât de rigidă eram de fapt la schimbare. Căci suma cărților citite și a cursurilor făcute pot să ateste despre mine cât de mult îmi place să ȘTIU, să am expertiză, și de acolo să încep învățarea. Odată ce mi-am văzut fiica și felul în care i se conturează personalitatea, am înțeles.

Tot ce am acumulat ca informație până acum îmi e de ajutor. Dar este zero dacă nu mă conectez în mod real cu ea. Dacă nu mă conectez eu cu mine însămi. Dacă nu ies din filmul lui „studiile spun”.

Deci această provocare s-a lăsat nu doar cu conștiență în alimentație, dar și cu lecția asta de iubire de sine și căutare a ceea ce mă încarcă și mă definește, mai nou. Și primul lucru major câștigat au fost tocmai relațiile. Semnificative și împlinitoare.

În timp ce scriu, nu îmi vine să cred ce valoros a fost pasul cu #septembriefărăzahăr. Nu aș fi crezut că renunțarea la zahăr pentru o lună poate să aducă atâta lumină în viața mea 🙂 Asta face schimbarea mindsetului în care trăim, când faci o schimbare aparent mică în rutina ta, aprinzi tot mai multe becuri în creierul tău. Marea provocare despre care am și scris aici când am intrat în ea, este ca un mare cadou pt mine.

Și acum, ce s-a întâmplat practic în ultimle 16 zile #fărăzahăr:

  • am realizat că alimentele din frigiderul și cămara noastră sunt curate
  • ori de câte ori mă simțeam copleșită de orice situație, voiam să mă răsplătesc cu ceva grețos de dulce. cu disperare!
  • ori de câte ori mi-a venit să țip de nervi, aveam impulsul de a fugi la frigider după ciocolată
  • a fost prima provocare în care mi-am lăsat loc intenționat de evadare: cafeaua. și bine am făcut căci a fost un răsfăț limitat și dacă voiam să fac upgrade de la miere, comandam ceva cu carameeel. mmmmniam mniam mniam (notă: au fost doar 2 carameluri în 16 zile)
  • am slăbit UN kilogram. recunosc, speram la mai mult
  • am consumat porții mai mici de orice, că m-am săturat mai repede
  • am mâncat mai organizat și mai coerent
  • am început să mă împrietenesc cu gătitul
  • am început și alte practici aproape zilnice, de care mă țin bine, care nu au legătură cu zahărul
  • mă simt mai energică, mai ușoară, mai curajoasă

Avantajul major a fost grupul de facebook creat de Flavia, care a venit cu ideea, Gașca fără zahăr. Un grup decent, în care ne-am ținut aproape unii de alții. E tare fain acest sentiment de apartenență. Așa că am reluat și alte grupuri sau prietenii de care îmi era mai dor decât îmi aminteam.

Septembrie a fost întotdeauna luna mea preferată. E mereu bună de proiecte noi.

Haideți și voi dacă vreți să experimentați ce dulce e viața și fără zahăr. Cine știe ce epifanii veți mai avea pe lângă 🙂

 

 

Please follow and like us:
0
Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *