15 lucruri pe care (poate) nu le știai despre mine

Sunt 15 la număr și vi le împărtășesc așa cum au ieșit. Acum ceva ani eram într-un curs în care cineva împărtășea foarte furios că ceilalți au o imagine greșită despre el. Și facilitatorul i-a adresat o întrebare care rămâne în continuare cu mine: „Le permiți celorlalți să te vadă așa cum ești? În mod natural și autentic?” De atunci îmi adresez eu însămi întrebarea în relațiile din jurul meu, mai ales atunci când mă simt inconfortabil.

Așa că atunci când am primit leapșa de la Alina  am profitat imediat. E un exercițiu bun de autodezvăluire, deși destul de provocator. Apoi, m-am gândit că am făcut atât de multă autodezvoltare în ultimii ani, încât să spun lucruri despre mine e simplu. Poate așa de simplu, că prea mulți știu prea multe despre mine. N-a fost chiar așa.

  1. Al doilea prenume pe care îl știu puțini prieteni este Andreea. Înainte mă chema Cătălina Andreea Poiană și aveam un acronim cu cap. Acum mi-am schimbat numele de familie și nu mai e chiar așa.
  2. Mai am un blog. Care de fapt a funcționat pe post de comunicare cu cei de acasă, prin 2013, când am plecat de una singură pe jos, pe Camino Frances. Am traversat Spania, doar la pas, în 33 de zile, vreme de vreo 900 de km. A fost de neprețuit, cu toate epxeriențele care au venit. Când am urcat în prima mașină mi s-a făcut rău de la viteză. Mergea cu 40 km/oră.
  3. Am un tatuaj. Deși e măricel și la vederea tuturor, nimeni nu îl observă. E amuzant. Motivul se pare că e „nu pari deloc genul”. Tatuajul spune I am me și are un simbol (awakening). L-am făcut când eram mamă de fix 6 luni.
  4. Ca și Alina, când eram șatenă și slabă, lumea din jur îmi spunea că semăn cu Anne Hathaway sau cu Audrey Tautou. Motiv pentru care le-am văzut toată filmografia fiecăreia. Apoi am devenit blondă și foarte eu însămi.
  5. Frații mei m-au învățat să citesc la 3 ani. Încă nu ajungeam la chiuvetă să spăl vasele, dar citeam Sadoveanu. „Neamul Șoimăreștilor” a fost un neam de chin pentru mine. Nu pentru că îl citeam, ci pentru că făcea parte din ritualul de citit și spălat vase după, inițiat de frate-meu mai mare. Asta era momentul meu de disciplină înainte de a ieși afară la joacă cu cheia de gât. Acum îi mulțumesc. Dar nici n-aș mai pune mâna pe Sadoveanu vreodată. Cât despre vase, trăiască mașina de spălat.
  6. La scurt timp după studenție, am avut împreună cu câțiva prieteni, un bar studențesc. A fost un eșec total partea mea de to do din business. Așa am aflat că nu știu și nici nu voi ști vreodată să fiu o gazdă cool de party-uri sau de evenimente de genul. Se pare că frații mei au uitat de partea asta când au antrenat tocilarul din mine.
  7. Nu-mi place să gătesc. Credeam că nu știu, și pe alocuri chiar nu iese treaba. Gătesc rar, puțin și numai ce se poate mânca imediat. La noi în familie nu mănâncă nimeni mâncarea făcută ieri. Când gătesc mi se pare că pierd timpul, că nu sunt suficient de creativă și că asta se simte în gustul mâncării.
  8. Îmi place să mă joc. Iar de când e Emma în viața noastră, pot explora partea asta din mine din plin și cu mare libertate. În schimb îmi e dor de Catan și Dixit, jucate până în creierii nopții cu prietenii.
  9. Nu am purtat fustă sau pantaloni scurți și nici încălțăminte cu degetele la vedere vreme de 6 ani. Picioarele mele merg într-un X foarte elastic și ciudat, de care am fost complexată cam toată adolescența. Deși vara ardea, eu purtam blugi cât de lungi posibil și pantofi închiși în față. Am învățat să îmi văd corpul doar așa cum e, abia pe la 21 de ani. Atunci am purtat și prima fustă cu sandale.
  10. Ritualul meu preferat de relaxare este o duminică în pat până la prânz cu o carte și o cană mare de cafea. Acea duminică dimineață în care partenerul meu mi-a zis ”Noi mergem la plimbare”, a fost cel mai mare cadou pentru mine 🙂
  11. Când ceva miroase urât sau cineva cade, râd fără să mă pot opri. E un râs isteric, cu chițcăit la pachet, habar n-am de unde e triggeruit și care m-a încurcat în multe situații. Mai ales când persoana care cădea voia empatie.
  12. Când râd cu poftă plâng în hohote. Îmi amintesc un episod de la un eveniment când râdeam cu lacrimile șiroaie și fața schimonisită și oamenii se adunau în jurul meu să mă ajute, întrebând de ce plâng așa de tare.
  13. Am misofonie. Adică furie stârnită de sunete particulare. Mai exact de plescăitul mâncării, al gumei, sau crănțănitul de popcorn. Multă vreme am evitat cinematografele din acest motiv. Uneori am fost nevoită să mă ridic de la masă cu cei care plescăie, invocând tot felul de motive.
  14. Sunt născută pe 13 octombrie, într-o zi de joi. Fără să vreau, cam toate evenimentele, cursurile și întâlnirile pe care le organizez, le pun în zilele de joi.
  15. Lucrez intens cu mine însămi să îmi fac un ritual de frumusețe și îngrijire. Pentru mine asta înseamnă timp pierdut, îl evit cu desăvârșire, deși mereu îmi place rezultatul și mă bucur de el. Să am grijă de mine înseamnă să fiu bine cu mine psihic și emoțional. Însă acum caut un echilibru între cele două.

Pffff, ce exercițiu bun. Ca un fitness pentru minte. Mi-am dat seama că o diagnoză de genul acesta este amuzantă și bine venită oricând. Așa că vă provoc și pe voi să spuneți cel puțin un lucru pe care ceilalți nu îl știu despre voi. Și dau leapșa mai departe către Anca, Alina și Roxana. Abia aștept să le cunosc și mai bine pe autoarele din spatele paginilor lor de blog.

Please follow and like us:
0
Share: