Note din „Dialogul transformării”, conferința Oanei Moraru

Că Oana Moraru este un fenomen, se scrie peste tot. Are suficiente recomandări academice și practice încât să fie ascultată și suficientă charismă și claritate încât să se facă și auzită.

M-a surprins și fascinat să îi ascult discursul atât de vast și de colorat, modulat în atâtea feluri inteligente pentru publicul ei, vorbind de la fizica cuantică și până la exemple practice din clasele ei și casele părinților. Multă informație, multe notițe (5 pagini!). Și au fost momente în care pur și simplu am fost complet absorbită de ce spunea, m-a încapsulat total în energia ei. De-a lungul conferinței m-am gândit mult la Niculina Gheorghiță și articolele ei bogate în autocunoaștere.

Mi-a răspuns la multe întrebări legate de grădiniță și școală și încotro o apuc cu deciziile pentru fiică-mea. Informațiile generale pe care le-am colectat vi le las mai jos, sintetizate cu liniuță, pentru claritate. În sală au fost multe întrebări despre „cine sunt?” eu ca om, ca să știu cine sunt ca părinte. Ceea ce mi-a întărit credința că munca mea e de folos și necesitate.

  • Până la 2 ani, copilul downloadează toată „cunoașterea” despre viață din casă, de la părinții săi: convingeri despre viață, frici, aspirații. Dacă îți e teamă că disciplinezi sau ghidezi copilul într-un anume fel, uită-te la ce ai în subconștient.
  • 2-6 ani copiii caută plăcerea maximă, sunt ca într-un flow continuu, în care descoperă și absorb. Tot ce le spui în această perioadă se stochează în creierul lor și îi dirijează în viață, influențându-le performanțele
  • Până la 6-7 ani, să nu forțăm copilul spre diversificare (indiferent de tipul ei) – copiii au anumite sensibilități senzoriale și au nevoie să le respectăm
  • 6-12 ani: își caută valoarea, „am un loc în lume”, caută rolul lor în societate, sunt important pentru ceilalți (intrarea în socium)
  • După 12 ani copiii intră în partea rațională, înțeleg regulile, se adaptează lor
  • Copiii au drumul în ei, cu infinite potențialuri de a-și deschide orice drum sau carieră și se alege automat dacă: există cineva care îl ține în brațe (conținere  și contanță emoțională) și dacă se simte acceptat necondiționat ca ființă umană (îi dăm feedback fără judecată – fără „ce mă fac, bă, cu tine”, „ai greșit”, „ce-ai făcut aici, mă?”)
  • Măcar 5 minute pe zi fiecare om este foarte prost și măcar alte 5 minute este foarte deștept (îmi spunea o terapeută odată – hai săm fim proști economicos, fără să ne coste prea mult). Eu, tu, copilul tău, copilul meu, partenerul, educatoarea, învățătoarea.
  • Copiii nu mai sunt motivați de frică, mizele lor sunt total diferite, în funcție de tipologia lor temperamentală: mize sociale (colaborarea cu alți colegi), mize experiențiale (că pot experimenta fizic anumite trăiri), mize emoționale, mize cognitive, etc (observați, miză = provocare, adaptarea pe fascinație)
  • Copiii noștri vor schimba statistic minim 7 locuri de muncă. Jumătate din ele, nu au fost încă inventate
  • Relația copilului nostru cu disconfortul o stabilim noi – conștient și inconștient, din felul în care ne comportăm (notă personală: atenție la vârstă, nu vorbim de bebeluși și copilași mici)
  • Nu există copil fără traumă. Fără traumă nu putem crește. Trauma este când nu vorbești despre ce s-a întâmplat. Nu poți schimba trecutul, vorbind, îl vezi și apoi îți amintești la următoarea dificultate că ai mai fost pe acolo și ai trecut cu bine (mai ales dacă a stat cineva cu tine în barcă atunci – ne amintim emoțional)
  • Copiii, adolescenții, pot lua decizii despre viitorul lor când au rezervorul (emoțional) plin
  • În clasa I și clasa a V-a, copilul are nevoie să stăm lângă el până în luna martie, cel puțin: să facem scheme cu el, să îl ascultăm, au nevoie de conectare continuă
  • Pe academism înalt sunt foarte puțini oameni – aproximativ 20% – atenție la „grija” pentru perfomanța școlară
  • „Lăsați copilul vostru să își exprime singur nevoile și intențiile! Nu săriți să i le îndepliniți înainte! Îi stricați conexiunile neuronale!” – copilul are nevoie să își formuleze singur, în mintea sa, nevoia și apoi să o exprime. De la îmi e frig/cald//foame, la situații specifice (un copil m-a respins, m-a certat profesorul, am note mici, etc)
  • „Uitați-vă la partea plină a paharului! Copiii au nevoie să facem proiecții luminoase despre ei!” 

Jumătate din conferință a fost teorie, jumătate a fost întrebări și situații specifice propuse din sală. Și e minunat acest format, pentru că scoate la iveală și mai multe informații la suprafață, mai multe exemple practice în care ne regăsim cu toții. Abia aștept următoarea întâlnire cu ea. La fel, Oana Moraru ține ateliere specifice de dezvoltare pentru copii. Merită o deplasare până în Călărași sau București, dacă întâmpinăm dificultăți de adaptare a copilului la grădiniță/școală, dacă simțim că avem o relație problematică cu copilul și învățământul formal.

M-am întrebat dacă să pun informația mai departe, până la urmă, femeia face un efort să meargă în cât mai multe orașe din țară, face ateliere, informează, spune, adună oameni care poate ar trebui să îi umple sălile la refuz. Și mi-am amintit ce spunea odată Niculina Gheorghiță într-un interviu: dați mai departe tot ce știți, să învățăm împreună. Sper doar că se propagă 🙂

Mi-ar fi plăcut să îi iau un interviu, să aflu mai multe despre conferințele ei, de ce aceste tematici, încotro se îndreaptă, unde o mai pot găsi, la ce să se uite părinții cu puține opțiuni de grădinițe și școli și alte întrebări fremătătoare ce se adună de când o urmăresc. Însă motherhood was calling 🙂

Pe parcursul celor 5 ore, o întrebare anume mi-a survolat în cap: Cum aș fi fost eu astăzi dacă aș fi avut un profesor ca ea? Pentru mine, întâlnirea cu Oana Moraru a fost revelatoare în multe feluri, un fel de conferință cu Niculina, Miclea, Dulcan, Gaspar Gyorgy și Otilia Mantelers la un loc. Asta da surpriză… M-a lăsat complet mască și mi-a trimis copilul interior lenevit înapoi la sursele lui de cunoaștere și învățare.

Despre Oana Moraru și articole scrise de ea, puteți citi pe site-ul ei, Vocea Părinților. E de pus în lectura de la cafeaua dimineții 🙂

Sursa foto: COOL kids

Please follow and like us:
0
Share: