Puterea lui „a da naștere”

Pentru că am conceput și susțin aceste cursuri de mame noi, în care abordăm fricile și convingerile despre naștere și mămiciție, și căutăm să formulăm nevoile noastre, ale femeilor care trec prin sarcină și naștere, lucrez îndeaproape nu doar cu studii din psihologie, medicină și psihogenealogie, cât și cu Oameni, cu educatori Lamaze, consultanți în alăptare, doule și traineri HypnoBirthing. Unul dintre aceștia e un om drag mie, un om din „tribul meu”, cu care lucrez îndeaproape de aproape un an de zile, și cu care împărtășesc multe resurse și experiențe. Simona Petroaie e un profesionist care lucrează fizic doar în afara țării momentan, însă experiența ei de educator de cupluri pe HypnoBirthing, mi-a adus adesea multe întrebări și răspunsuri. 

După un curs în care am aflat împreună că ne antrenăm în tot mai multe săli de curs pentru naștere, pentru că ne e teribil de frică de acest moment, am invitat-o pe Simona pe blog, cu un articol despre puterea din spatele nașterii. Să vedem nașterea și altfel, dincolo de tabăra natural-cezariană, mamă-medic, eu-ei. La final, vă invit în comentarii sau pe e-mail să împărtășiți povestea nașterii așa cum ați trăit-o voi. 

Cu trecerea secolelor s-a pierdut o parte esențială a ceea ce știm în mod autentic și natural despre procesul nașterii. Am pierdut informația transmisă de la femeie la femeie, de la mamă la mamă, și am rămas doar cu imaginea înfricoșătoare a femeiii în durere.

De fapt, nașterea este un ritual important de trecere: este momentul în care o nouă ființă umană vine pe lume, dar și momentul în care femeia devine MAMA. Nașterea este momentul maxim al transformării în care femeia înțelege că puterea ei constă în abandonarea și deschiderea spre noua viață care trebuie să vină pe lume, să se deschidă și să se ofere ca un canal pentru această naștere minunată. Din acest moment de abandon maxim și deschidere ea iese întărită, reînnoită și conștientă de puterea sa. E foarte posibil ca femeia care a trecut prin naștere să nu poată formula asta în cuvinte, ci mai degrabă să rămână cu o experiență interioară a puterii, la care va reveni adesea. Această putere se înscrie în coprul său întreg, în creierul său, și crește odată cu creșterea relației de mamă-copil.

Rareori găsim pe cineva care are curajul să spună acest lucru:
“Ți-a zis vreodată cineva că a dărâma ușile fricii ne transformă în leoaice și ne face invincibile pentru totdeauna?
Nu! Și probabil nu este o coincidență. Deci, eu îți spun acum: ești o leoaică feroce și extrem de puternică! Și nimeni nu îți spune, pentru că se tem să știi asta! ” (Elena Zaccherini)

Nu degeaba se folosește metafora leoaicei adesea. Leoaica nu strigă, leul e cel care își face auzit glasul, răcnetul. Leoaica e cea care își folosește toate abilitățile pentru a-și întări puiii și a-i pregăti pentru viața lor.

Această forță a femeiii vine din abandonare. O abandonare care necesită încredere în corpul ei, în copil, în procesul nașterii. Femeia reușește să se abandoneze când se simte în siguranță, când mediul din jurul ei este primitor, când se simte liberă să fie ceea ce ea nici măcar nu credea că este. De aceea, în relația cu copilul, ea își dă voie cel mai mult să fie ea însăși. Se abandonează noului rol. Și are puterea de a face asta încă din momentul zero, când noua ființă îi modifică întregul corp, pentru a putea crește și veni pe lume.

În abandonare se deschide o viața nouă. Când copilul vine pe lume, se naște mama: total diferită față de femeia care era înainte, transformată în profunzime. Ea încă nu știe, dar nu va mai fi niciodată la fel. E ea, născută altfel, sub altă formă. Ea însăși tot mai mult.

În călătoria sarcinii și a nașterii a trebuit să abandoneze toate măștile, toate rolurile pe care le-a jucat în viața de zi cu zi, toate așteptările pe care le avea față de ea, să rămână goală și pură și apoi să dea voie să se nască MAMA copilului care a ales-o.

Această naștere nouă a ei aduce conștientizarea puterii, a forței feminine care invadează fiecare celulă. Femeia înțelege acum pe deplin că în fata miracolului vieții, e suficient să fim gata să ne lăsăm copleșite, fără frică, însă cu încredere că vom ieși reînnoite. Nașterea înseamnă ascultare, capacitatea de a așteapta și a primi în acceptare. Nașterea este feminitatea. Mămicia este feminitate. Adesea, femeia în timpul sarcinii învață să se întoarcă în ea însăși, să se asculte, să accepte transformarea, să aștepte să se întâmple fără să intervină, avand încredere în corpul ei.

De-a lungul deceniilor, femeile moderne au pierdut puțin din această dimensiune feminină a vieții.

“Se trăiește de la gât în sus, doar cu mintea, într-un ritm frenetic 24/7. S-au modificat tot mai mult și modul de a înfrunta dificultățile și schimbările: o atitudine tot mai masculină, lineară și rațională; se examinează, se intervine, se rezolvă și se programează. Astfel se pierde o abordare feminină, ciclică, circulară și care se baza pe percepții, intuiție și instinct.” Paola Chini, moașă

Femeia are nevoie din ce în ce mai mult de date, grafice, cifre, statistici pentru a fi sigură că este bine, că sarcina continuă normal. În această cursă cu obstacole între analize și ecografii, femeia uită sau chiar nu găsește timpul fizic necesar pentru a se opri și a simți, pentru a percepe cum este, cum este copilul în pântecele ei.

Verena Schmid a spus că “cercetarea este limbajul societății noastre care dă autoritate cunoașterii, dar nu este cunoașterea”. Noi ne ghidăm însă după acele lucruri care satisfac nevoia creierului stâng: cifre, măsurători, analize concrete. Ne sunt utile, cu siguranță. Să ne amintim însă să satisfacem ceea ce copilul are nevoie, căci el funcționează primordial din creierul drept în primii ani de viață: emoția, simțirea, „ce spune corpul meu”, „ce simt acum”, „ce îmi spune copilul meu”, „când închid ochii, ce simt legat de copilul din pântecele meu?”, acea trăire care nu are rațiune sau explicație. Când te întreabă cineva „cum simți mișcările bebelușului din burtică?” știi ce să îi răspunzi? Când întrebi o mamă cum se simt contracțiile din travaliu, poate să îți răspundă pe înțelesul tău? Nu, pentru că aceste experiențe nu pot fi traduse rațional, prin creierul stâng. Le experimentăm emoțional.

Acesta este motivul pentru care femeile au nevoie să petreacă mai mult timp cu alte femei, chiar înainte de a concepe, să-și hrănească feminitatea, stand într-un cerc cu femei, redescoperind acceptarea, lipsa judecății, ascultarea și tăcerea. Avem nevoie să începem să trăim din experiență asta, să creăm aceste relații noi, împreună, pentru ca creierul nostru să le poată emite mai departe în viața zilnică. 

Femeia modernă are nevoie să se întoarcă acasă, în tribul ei feminin, să se redescopere și să se centreze, să învețe modalitățile feminine pe care va trebui să le intruchipeze în timpul sarcinii și apoi în maternitate.

De aceea cred că este esențial ca femeia, alături de partenerul ei, să fie însoțită astfel încât să se asculte, să se conecteze cu propriul pântec și copilul din interior, să își simtă propriile sentimente, emoțiile, să renunțe la tot ceea ce a primit „moștenire” în legătură cu nașterea, convingeri moștenite care acum nu mai au motive valide să existe. Medicina vine să ne susțină și să ne apere când este necesar. Suntem în siguranță.

Sursa foto: Pinterest

“Nașterea nu este o pedeapsă divină, nu este o pedeapsă divină oribilă. Nașterea este o trambulină, este panglica de pe linia de sosire ce trebuie tăiată cu pieptul și cu energie la o viteză amețitoare. Nașterea este doar a ta, a ta, A TA și a nimănui altcuiva, pentru că în această experiență sunteți voi, tu și copilul tău.  “(Elena Zaccherini) Femeia care cunoaște, primind informații corecte, toate aceste lucruri nu se va mai teme să renunțe și să fie copleșită de puterea valurilor care vor aduce tot mai aproape bebelușul.

Să știe că trupul a fost creat pentru a da naștere, cp este una dintre funcțiile fiziologice ale organismului tău (adecvată funcționării sănătoase a unui organism sau a unui organ); că valurile uterine (contracțiile) nu pot fi mai puternice decât corpul tău, tocmai pentru că sunt produse de el și de nimeni din afara lui, ele deschid noi orizonturi pentru femei, spre o naștere trăită cu încredere și calm.

Dacă esti însărcinată, gândește-te ce ți-a adus nou sarcina, ție ca femeie? Cum crezi că te va transforma nașterea copilului tău? Aceste întrebări te pot aduce puțin mai aproape de tine.

Rămâi pozitivă, întoarce-te înspre interior, regăseste-ți feminitatea și pregătește-te activ pentru nașterea pe care o visezi și pe care iti dorești să o trăiești.

Autor: Simona Petroaie, trainer HypnoBirthing

 

Please follow and like us:
0
Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *