Nu știu prea onest despre ce ar trebui să fie 1 mai. Vag îmi amintesc picioarele mele pișcate de țânțari, ascunse pe sub pantaloni prea lungi, ori brațele prea subțiri curgând din tricouri lălâi. Vocile gălăgioase ale adulților glumeți din jurul meu, la o iarbă verde. Da, poate mirosul acela de roșii proaspete, păstrate de vreo mătușă sau bunică, anume pentru marea iarbă verde. Adică grătarul. Ce știu e că am fost mereu un spectator tare trist pe sub zâmbetul de pe față, al lui 1 mai și acum m-aș bucura să îl evit. De crescut altfel acest “iarbă verde”...
Browsing Category
ArchiveDespre mine
