#cărțileEmmei Noile pasiuni, pe repeat

Am început să îmi dau seama de ce mulți părinți zic „I-am ascuns cartea aia, nu mai suportam să o citesc. Visez noaptea personajele din ea.” Știm, când copilașii fac o pasiune pentru un cântec, un joc, ori o carte, de câteva ori pe zi acea pasiune ne umple cam tot spațiul.

Recent am descoperit o serie foartă prietenoasă de cărți. „Prietena mea Conni” are titluri de mare ajutor părinților și foarte practice. Emma a făcut prima pasiune pentru „Conni și olița”. Vă imaginați ce reconfortant este pentru un copilaș să facă această trecere fără presiune, fără “e rușine”, “ești mare!”, “e timpul să renunți”. Aș face și Conni, ea hotărăște că nu mai vrea scutec. Cartea are o ilustrație foarte simplă și de mare ajutor copiilor și părinților în a face trecerea de la scutec la oliță sau toaletă. Pentru părinți setează așteptări realiste, pentru copii îi ajută să vadă efectiv ce se întâmplă și ce pot să aleagă. Îmi mai place mult că la finalul cărților, pe ultima pagină, părintele poate discuta împreună cu copilașul, despre experiența lui Conni din întreaga carte, ca o sumarizare. În aceasta, suntem întrebați ce a folosit Conni pentru a renunța la scutec și regăsim imaginea chiloțeilor, a oliței, a hârtiei igienice 🙂 La fel de educativă și de ajutor este și „Conni merge la grădiniță”, în care pe fiecare pagină, copilașul o poate însoți pe Conni în activitățile ei. Este din nou, de mare ajutor, cu mențiunea că nu vorbește despre somnul de la prânz și alte elemente ale programului lung la grădiniță. Însă părintele are libertatea de a adapta povestea și de a construi pe ea împreună cu copilul. De exemplu, se poate folosi de întrebări precum: „Cum ar dormi Conni împreună cu colegii ei la grădiniță?” și să imagineze împreună cu copilașul ritualul de somn de acolo. Desigur, dacă știți deja de la educatoare ce se întâmplă pas cu pas, copilașului îi va fi cu mult mai ușor să integreze experiența, înainte de a o avea.

Ce îmi mai place la aceste cărticele e că sunt în format mic, ușor, și le avem și în casă și în mașină. Mai ales că sunt în serie și adesea, la ieșire din casă, o pot întreba pe Emma dacă dorește să o ia pe Conni cu ea 🙂 Această formă de prietenie cred că e de mare sprijin și în împrietenirea copilașilor cu lectura cărților și integrarea experiențelor noi pe care urmează să le trăiască prin imaginea unui copil ca ei. Cărțile le găsiți la Editura Casa, la reducere. Noi urmează să o luăm pe „Conni merge la dentist”, căci ne așteaptă luna viitoare prima vizită la medicul de dințișori, după cum îl știe Emma.

Mai mult, am descoperit că micuța Conni e de orginie germană, și are o serie de desene animate scurte. Încurajăm cărțile mereu înaintea ecranelor. Dacă le dați acces copiilor la ecrane din când în când, să ai acasă cartea mai întâi și să pui un clip apoi în mașină cu aceleași personaje poate fi de mare ajutor.

Tot din seria poveștilor pe repeat, de o vreme încoace, cum nu mă mai lasă să îi cânt la culcare – „Mami nu, mami nu cânta, mami nuuu”, atât de frumoasă e vocea mea :)) – am renunțat și la cititul cărților, căci o apucă bâțul. Vrea să citească ea, să dea paginile repede, ba chiar vrea altă carte. În seara când am decis că nu mai e o variantă pentur noi povestea de seară citită, adunasem lângă pat 12 cărți de povești, trecute înr evistă cu nerăbdare și nefolos. Așa că am lăsat cititul efectiv pentru dimineață și alte momente anume. Iar seara ascultăm povești audio. După sute de ori de ascultat „Norișorul Roz” și ”Armăsarul Nărăvaș”, timp de câteva săptămâni, acum s-a desprins de preferințele astea și din fericire, descoperim câte o poveste nouă pe săptămână. Sunt Poveștile Cristinei, iar partea frumoasă, este nu doar că sunt povești cu sens, în care se vorbește despre emoții, încercări interioare, preferințele copiilor, momente reale și actuale din viața copiilor, ci și că sunt narate de voci cunoscute nouă – cum ar fi Andreea Esca – cu intonație minunată. Atât de minunată, încât inflexiunile vocilor naratorilor, au făcut-o pe Emma să rețină cu exctitate fragemente din poveste. Într-o zi de prânz, când nu avea chef de somn, am făcut din poveste o joacă. Am deschis site-ul, am deschis povestea scrisă, și am început să citesc, lăsând libere propozițiile pe la jumătate. În timp ce sărea în pat sau se juca cu cățelul de pluș, ea continua fraza fidel. A fost de joacă, dar eu una m-am entuziasmat teribil pentru memoria ei și felul în care poate să reproducă. Sper ca abilitatea asta să îi facă viața mai ușoară în școala noastră defectuoasă… Sau să fie o putere magică, ca în povestea „Magia Puterii”, pe care o ascultăm de câteva zile 🙂

A fost un joc distractiv, pe care l-am mai repetat și altă dată. Coincidență sau nu, după ce am început poveștile audio de ascultat, a început să povestească și ea cu un debit surprinzător. Chiar ieri am experimentat, 45 de minute a vorbit fără oprire, legând momente din ziua cu pricina, tot ce a făcut ea împreună cu adulții și copiii din jur, iar când a epuizat întâmplările, ne-a povestit în repetate rânduri despre julitura ei din genunchi.

De când am integrat cărțile cu personaje pe care le poate urmări și poveștile audio, salturile ei au fost grozave. Desigur, asta e și etapa de vârstă și motivul pentru care are achiziții rapide. Însă mă bucur tare mult că ne putem folosi de povești atât de frumoase în această călătorie împreună.

Please follow and like us:
0
Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *