Carti joc si conectare
Share:

Din seria #cărțileEmmei, revin după multă vreme, doar ca să vă povestesc pe scurt ce ne-a ajutat pe noi să ne reconectăm în ultima vreme. Da, știm, Sărbătorile sunt prilej de scos emoții și frustrări – tot ce au adunat copilașii la grădiniță și școală, iese acum. Căci stăm împreună, intrăm într-o rutină diferită, busola tuturor e dată peste cap. Avem vizite, mergem în vizite, ieșim la zăpadă, vrem să mai și gătim ceva bun, să gătim casa… Fiecare membru al familiei are un plan diferit, iar negocierile sunt în toi. Mai mult, noi suntem în noua dinamică, de la...

Share:

Acest articol nu este un discurs feminist. Este un eseu personal despre dileme și întrebări la care am reflectat după ce am trecut prin rolul de femeie-soție-mamă, crescând o fată și un băiat. Luna trecută, Oana Sandu, jurnalist narativ la Decât O Revistă, m-a rugat să scriu un eseu pentru newsletter-ul ei, pe tema egalității de gen în familie. Oana documentează din 2019 violența domestică, nu doar din poveștile victimelor și învingătoarelor, ci și punând fizic la aceeași masă asistenți sociali, psihologi, polițiști, avocați și ONG-uri din România, pentru a discuta despre ce avem de făcut noi, ca societate, astfel...

Share:

(o poveste din tantrumul unei mame) ⁃ Plecaaaaați!!! Sunt furioasă pe voi! ⁃ De ce țipi? Noi nu avem picioare! Nu am făcut nimic. Doar ne-am jucat cu mânuțele alea mici. ⁃ Nu vă mai suport. Oriunde mă întorc, dau de câte una dintre voi. Ba o farfurioară roz, ba o piesă de puzzle. Până și pe jos în baie apăreți. Nu mai pot. Nu mai vreau. Gata, s-a zis cu voi. ⁃ Nuuu, mânuțele mici vor șterge lacrimi mari dacă faci asta cu noi. Știm, și noi am vrea să fim mai puțin călcate. Ba chiar mai puțin aruncate...

Share:

Am fost ieri la un eveniment foarte mișto de parenting în cluj, pe tema banilor, „Liber la educație financiară”, cu Oana Moraru, Gáspár György și alții. Cred că a fost cel mai profi organizat eveniment la care am fost în Cluj, care să aibă și conținut de calitate, însă și format și locație și o comunicare impecabilă cu mine, cel înregistrat. Când zic asta cu gând la Cluj, îmi vine în minte Raluca Anton, poate și de drag și pentru că am văzut Holo între organizatori, nu doar ca vorbitor. Cu multă claritate, bun simț, cu respect (mai ales timpi...

Share:

Vorbind cu femei și mame din jurul meu de o vreme bună încoace, m-a tot urmărit un gând: de ce ne izolăm când trecem prin lucruri similare, în loc să fim mai mult împreună? Cum ar fi dacă am vorbi mai mult despre mame și nu pentru mame? Discuția de ieri cu Cristina a fost revelatoare. Ea zicea ceva tare adevărat și frumos: “Știi Cătălina, tu m-ai întrebat chiar la început cum sunt. Mi-a făcut atât de bine întrebarea ta și felul tău de a comunica. Însă atunci nu știam cât de down sunt, ca măcar să cer un minim...

Share:

Vorbim că e greu, mai mult greu decât frumos. Pe un blog citim cât e de dificil să fii mamă nedormită. Pe fesibuc curg de la poze perfecte cu zâmbete de mame și piciorușe adorabile, la articole despre depresia postnatală și dificultăți în alăptare. Pe băncile din parc auzim „cât de răuț e copilul ăsta care nu doarme toată noaptea legat”. Ce e așa de greu? Că doar ne naștem și ne creștem de la Adam și Eva încoace, de ne-am transformat și modulat familiile de la zece copii, la unu – doi copii per familie. Și tocmai acum, când...

Share:

Mereu îi întreb pe ai mei, când mergem în vizită: De ce păstrați atââât de multe cărți? Răspunsul e mereu același: Pentru nepoți. Lasă, lasă, că o să vă pierdeți voi interesul pentru ecranele alea cu butoane și o să vreți să citiți iar cărți adevărate și n-ați avea de unde. Astea măcar sunt amintire de la noi. Adevărul e că m-am întrebat mereu cum mă voi opri din cumpărat cărți. Cărți și caiete de scris… Când vine vorba de minimalism – noul mindset pe care ni-l construim – singurul lucru pe care îl pot reduce sunt cărțile. Ba acum...

Share:

Sunt în cursuri de terapie și dezvoltare personală – mă rog, creștere interioară mai bine zis – de 10 ani. Cred că e firesc pentru mulți dintre noi care lucrează mai departe cu oameni, atât de intim emoțional și psihic. Doar că pe lângă setea asta de cunoaștere, cred că mai e ceva. Citesc cărți despre spiritualitate, gândire critică și psihologie de 16 ani. Le-am mâncat pe pâine. Și cu toate astea, fac terapie consistentă doar de puțină vreme, cam de 1 an. Sigur, toate cele de până acum au fost pentru a mă crește cum am căutat a fi...

Share:

Am început să îmi dau seama de ce mulți părinți zic „I-am ascuns cartea aia, nu mai suportam să o citesc. Visez noaptea personajele din ea.” Știm, când copilașii fac o pasiune pentru un cântec, un joc, ori o carte, de câteva ori pe zi acea pasiune ne umple cam tot spațiul. Atenție, din recomandările de azi, e foarte posibil să ajungeți și voi să vă prea săturați de ele. Recent am descoperit o serie foartă prietenoasă de cărți. „Prietena mea Conni” are titluri de mare ajutor părinților și foarte practice. Emma a făcut prima pasiune pentru „Conni și olița”....

Share:

1.30 noaptea. Mă trezesc în liniștea unei case în care toți dorm. Inclusiv bălțile de afară. Norii de după tunet. Cerul. Adormisem la 8, lângă fiică-mea. Dar acum, fix în noaptea asta nouă, pentru o oră, mă afund în muzică. Fără nimic de făcut, fără nimic urgent, fără rolul de părinte. Doar muzică. Să o a s c u l t. Așa, pe îndelete, cu fiecare vers și fiecare instrument care se aude. Să îmi imaginez omul din spatele vocii. Felul în care își mulează vocea pe emoție și instrument. Brusc, se cască în mine întrebarea: Când au dispărut toate...

Share:

Joi, 24 mai, am fost invitată ca blogger oficial la atelierele The Woman – Parenting Workshops. Am acceptat bucuroasă, așteptând cu nerăbdare …momentul de după. Adică acesta. Acel momentum, luat pe furiș, cel mai adesea, când ai casei dorm, iar eu stau așezată cu gândurile mele și cu multe mame în minte. Multe mame care au dificultăți, multe mame care am fost eu însămi de-a lungul celor aproape 2 ani de părințeală. Adesea, când citesc o carte sau mă duc la un eveniment pe tema părințelei mă întreb dacă o mai fi ceva nou. Parcă citesc și recitesc printre rânduri...

Share:

Ce ai simți dacă acum ai putea trăi prin ochii copilului tău pentru o zi, în casa ta, în brațele mamei sale, la picioarele tatălui său? “Nu înțelegeam ce vrea să zică. Am întrebat-o, supărată: – Dar, ce s-a întâmplat? Ce te-a necăjit? – Toate… Sunt aici de trei săptămâni. Oricât privesc, văd doar că din casa asta lipsește ceva. Toți păreți supărați unii pă alții. Ficare are colțul lui, treaba lui… Nu glumiți, nu vă jucați. În trei săptămâni, unul măcar n-a zis o glumă, o dată măcar n-am auzit râsete. Ce soț și soție sunteți voi, de nu...

Share:

Poate v-ați săturat de atâtea recomandări de evenimente de învățare. Dacă sunteți addicted ca și mine de informații practice noi, asta o să vă placă: The Woman ne invită pe 24 mai, la Cluj, să vorbim despre asta, cu specialiști în parenting, comunicare și relații sănătoase. Creșterea copiilor responsabili, independenți, cu stimă de sine ridicată este un roller-coaster emoțional prin care trec părinții indiferent de cât sunt de pregătiți. Nevoia informațiilor clar definite și verificate o resimte fiecare părinte în relația cu copilul său, de aceea, educația continuă reprezintă sursa esențială. Au mai rămas doar două săptămâni până la evenimentul The Woman...

Share:

Știm deja că primul limbaj al copiilor este jocul. Prin joc și joacă ei își exprimă emoțiile pe care altfel uneori nu știu că le au. În plus, se simt văzuți, auziți, amuzați și iubiți. Este distractiv și pentru noi, adulții, și ne ajută să ne restartăm sau să ne conectăm cu ei când suntem obosiți și avem impresia că nu mai avem prea multe resurse emoționale. Mereu caut recomandări de #joc, iar astăzi am și eu câteva pentru voi. Într-un fel miraculos, jocul scoate din mine o poftă nouă de viață și mă umple rapid și sigur și cu...

Share:

Tare aș vrea să știu cum e să te cațeri. Încă nu pot, că mă paralizează frica. Când m-am hotărât că vreau să învăț asta, am rămas însărcinată. Când am hotărât a doua oară că încep asta… la fel. Iar experiența de cățărare cu care am rămas la îndemână e cea de a fi părinte. O metaforă, desigur. Uneori ai elastice agățate, echipament bun, cască de protecție. Altă dată, simți că pici în gol, chiar dacă ești atașat bine de stâncă și continui să urci. Adesea simți goluri în stomac și te întrebi „Oh, fuck! Acuma încotro?” Să vă spun...

Share:

Nu știu prea onest despre ce ar trebui să fie 1 mai. Vag îmi amintesc picioarele mele pișcate de țânțari, ascunse pe sub pantaloni prea lungi, ori brațele prea subțiri curgând din tricouri lălâi. Vocile gălăgioase ale adulților glumeți din jurul meu, la o iarbă verde. Da, poate mirosul acela de roșii proaspete, păstrate de vreo mătușă sau bunică, anume pentru marea iarbă verde. Adică grătarul. Ce știu e că am fost mereu un spectator tare trist pe sub zâmbetul de pe față, al lui 1 mai și acum m-aș bucura să îl evit. De crescut altfel acest “iarbă verde”...

Share:

Suntem de două zile în Berlin și m-a absorbit cu totul. Speriată la început, călătorind singură cu Omul ăsta de 90 de cm înălțime și multe kilograme scai de mine, într-un oraș complet nou, unde nu pot să leg niciun cuvânt în limba localnicilor, ori să pricep măcar vreun meniu. Însa m-a furat complet. Felul ritmic în care sunt și funcționează oamenii mă surprinde. Par să fie foarte concentrați pe fiecare moment, în parte, visători și totuși conectați la realitate. Am auzit foarte des “take your time” și “let her take her time”, eu fiind cu fiică-mea de mână ba...

Share:

Pentru că am conceput și susțin aceste cursuri de mame noi, în care abordăm fricile și convingerile despre naștere și mămiciție, și căutăm să formulăm nevoile noastre, ale femeilor care trec prin sarcină și naștere, lucrez îndeaproape nu doar cu studii din psihologie, medicină și psihogenealogie, cât și cu Oameni, cu educatori Lamaze, consultanți în alăptare, doule și traineri HypnoBirthing. Unul dintre aceștia e un om drag mie, un om din „tribul meu”, cu care lucrez îndeaproape de aproape un an de zile, și cu care împărtășesc multe resurse și experiențe. Simona Petroaie e un profesionist care lucrează fizic doar...

Share:

Că Oana Moraru este un fenomen, se scrie peste tot. Are suficiente recomandări academice și practice încât să fie ascultată și suficientă charismă și claritate încât să se facă și auzită. M-a surprins și fascinat să îi ascult discursul atât de vast și de colorat, modulat în atâtea feluri inteligente pentru publicul ei, vorbind de la fizica cuantică și până la exemple practice din clasele ei și casele părinților. Multă informație, multe notițe (5 pagini!). Și au fost momente în care pur și simplu am fost complet absorbită de ce spunea, m-a încapsulat total în energia ei. De-a lungul conferinței...

Share:

Am citit recent un articol punctual despre cum îi disciplinăm pe bebeluși. În primul moment al citirii titlului am simțit deja aversiune în mine și m-am tot întrebat ce nu rezonează cu mine. Autoarea articolului a punctat de-a lungul textului câteva idei foarte utile și prietenoase. Însă, în continuare, eu personal, nu sunt de acord cu ideea aceasta de „disciplinare”. Am observat tendința spre a disciplina adesea în familiile cu părinți sau bunici educatori ori profesori. Nevoia de a urmări evoluția comportamentului copilului și a te asigura că se încadrează în standarde sociale utile lui și, desigur, în siguranță pentru el....

Share:

Recunosc, uneori mi-o închipui pe Emma bătrână, mirosind cărți și ieșind din librării cu brațe pline. Apoi îmi amintesc că va fi cum vrea ea și asta poate fi doar bine. Însă tare m-am bucurat acum să reinstaurăm lectura înainte de somnul de prânz și cel de seară cu #cărțileEmmei. De când cu înțărcarea blândă începută în ianuarie, credeam că e imposibil. Și totuși, cărțile și răbdarea mamei pot câștiga foarte mult teren. Iată recomandările indirecte ale Emmei de azi 🙂 Am decoperit 3 cărți noi, pe care le-am tot rulat „unantuna” (una întruna) cum zice Emma în ultima vreme....

Share:

Sunt 15 la număr și vi le împărtășesc așa cum au ieșit. Acum ceva ani eram într-un curs în care cineva împărtășea foarte furios că ceilalți au o imagine greșită despre el. Și facilitatorul i-a adresat o întrebare care rămâne în continuare cu mine: „Le permiți celorlalți să te vadă așa cum ești? În mod natural și autentic?” De atunci îmi adresez eu însămi întrebarea în relațiile din jurul meu, mai ales atunci când mă simt inconfortabil. Așa că atunci când am primit leapșa de la Alina  am profitat imediat. E un exercițiu bun de autodezvăluire, deși destul de provocator. Apoi,...

Share:

Femeia trăiește multe arhetipuri, Jung a identificat câteva și le-a formulat foarte coerent. Orientalii le-au văzut și ei. De la femeia-iubită, la femeia-mamă, de la arhetipul de fecioară la arhetipul de înțeleaptă sau amazoană. Drept e că fiecare femeie trăiește parcă mai multe vieți într-una singură, într-un travaliu aproape alert de maturizare și regăsire a propriei feminități. Recomandări despre cum să ne trăim feminitatea exprimată găsim în multe cărți, filme și reviste. Unele mai profunde, altele mai flu flu. Însă avem oare sprijinul societății, al grupului, să facem asta? Cum ar fi să ne susținem în acest proces? Cum ar...

Share:

Ești foarte important, și foarte importantă pentru copilul copilului tău. Atât de mult contezi, încât orice îi spui, crede fără să conteste. Și ține minte pentru o viață întreagă, chiar dacă e posibil ca tu să nu mai fii acolo să vezi și să înțelegi asta. Te crede când îi spui că e urâtă dacă plânge. Iar data viitoare când va vrea să își comunice frustrarea și iritarea, se va simți rău că nu se poate controla, că nu e bună dacă nu e frumoasă, că e greșită, că e urâtă. Te crede și ține minte când îi spui că...

Share:

Dacă aș putea purta o carte pe post de mărțișor, aș face-o. Una mică, în care să scriu povestea Emmei și pe care să îl poarte și ea, la bătrânețile ei. Dar nu am cum, așa că îi las moștenire doar povești despre cărți, povești la care este co-autor. Mai ales prin felul delicios în care validează ea lectura unei cărți: “Da, da, asta Emma țitește. Emma țitește. Aicea schie.” Recomandările ei indirecte, motivul pentru care le preferă, dar mai ales felul în care le trăiește, este fascinant. Și adorabil. De o vreme încoace am decis să fiu mai puțin...

Share:

Să nu vă imaginați că am atins vreo perfecțiune întruchipată, nici vreo Monalisă a mamelor zen și descurcărețe. Ba am o sumedenie de minusuri. Am avut și am multe îndoieli, întrebări, frământări. Una dintre ele, cu care nu mă pot împăca nicicum, e gătitul. Ce iese din mâinile mele arată uneori mai rău decât la cantina studențească. Și nici dacă ai mânca cu ochii închiși nu ți-ai schimba părerea. Iar Emma, de când știe cum se gătește la bistro-ul din colțul străzii, și-a urcat standardele unde nici nu visez să ajung. Nu mă pot lăuda nici cu vreo casă ordonată,...

Share:

Luna februarie a fost pentru noi pe jumătate în mașină și avion, prin Budapesta, Bratislava, Vienna, Brussels, Brugge și împrejurimile. Cum micul Om abia a împlinit 1 an și 7 luni și e în procesul de înțărcare blândă, a fost o nouă provocare să ne adaptăm emoțiilor și noiii sale anxietăți de separare, mijloacelor de transport, frigului, variantelor limitate de mâncare, confuziei ritualului de adormire la prânz. Ce provocări în parentaj, am făcut de-a dreptul un salt în gol emoțional. Ca întotdeauna, ne-am folosit de cărți și mai ales de narare, pentru a ne familiariza cu noutățile și a crea...

Share:

Din nou, am avut o serie de călătorii, iar salvatoarele cărți și-au făcut treaba. Ba mai mult, am descoperit într-o benzinărie o hartă fascinantă, pe care ne-am așezat călare să explorăm continente și animale de tot soiul. Pe hartă am încăput 2 genunchi de adult, 3 corpușoare ghemuite de 1 an jumate și un căpușor de 6 anișori printre. E o hartă generoasă, bună de recomandări 🙂 Prima carte, din seria #cărțileEmmei de azi, este tare haioasă. E atât de răsfoită încât am fost nevoiți să o lipim pe alocuri. Emma îmi tot spune povestea ursului, cum „mioase” el și...

Share:

Citesc pe niște grupuri comentarii de la oameni bine intenționați și cu informațiile la ei, de mi se fac ochii cât borcanele. Respiră îmi zic, și dă-i pace, fiecare om împărtășește ce și cum știe și e lecția fiecăruia să reacționeze cum îi cade bine. Mie una, îmi cade rău. Situația era cam așa: o mamă la a doua sarcină se simte rău și împărtășește despre asta, întrebându-se de ce e atât de diferită starea ei față de prima sarcină, de ce se simte acum atât de rău. I se răspunde că e din cauza programelor subconștiente și că ar...

Share:

Pentru că strângem multe cărți, am decis să fac o nouă categorie de postări, numită #cărțileEmmei, cu recomandări …de ale ei. Adică cu ce alege ea anume să citească într-o perioadă anume. Asta pentru că majoritatea copiilor au preferințe și achiziții similare în perioadele acestea de vârstă mică și poate inspiră și alte mame. Acum o săptămână vorbeam prin video call, din camera Emmei, toți grămadă, cu verișorii ei și nepoții noștri. Puștiul foarte smart de 5 anișori, aflat de partea cealaltă a ecranului, ne întreabă: „Voi vindeți cărți? De ce aveți atât de multe?” M-a amuzat întrebarea lui, și...

Share:

Acum ceva timp credeam că tot ce îi poți oferi copilui tău sunt doi părinți fericiți. Atunci n-aveam copii și eram o mamă perfectă. Acum cred că cel mai bun cadou pe care i-l poți oferi e (cel puțin) o mamă care merge la psiholog. Și copiii sunt oameni. Nu au nevoie să fie cocoloșiți, dădăciți, controlați, supraresponsabilizați. Chiar nu… acolo sunt doar nevoile noastre de validare și propriile programe. Și când alegem să ne lăsăm pruncul în pace să fie autentic… îmi pot doar imagina că va crește un prunc ce va gândi pentru sine. Care va fi empatic,...

Share:

M-am bucurat de zilele astea tihnite, deși le-am început cu maraton. Nu de lucruri de făcut pentru mese îmbelșugate, din fericire ne-au primenit bunicile cu bunătăți din depărtare. Ci cu obșnuitul program în care mă chinui să încadrez de toate. Iar la final mă aleg cu agitație, presiune pe mine și pe ceilalți, fugă, și prea puțină satisfacție. O anxietate pe care o cunosc de multă vreme, însă care încă mă ia prin surprindere. Degeaba toate recomandările cu „sărbătorile sunt despre odihnă”. E ceva înscris parcă în gene despre a te osteni până la epuizare, mai ales în perioada asta....

Share:

Cele mai revelatoare zile din viața mea de adult sunt zilele petrecute cu părinții. Acum am făcut upgrade: părinții mei și copilașul meu, laolaltă. Odată ce am crescut într-un adult părinte, mă văd eu însămi omul mare din poveste și împreună împărtășim viața și mai frumos. Cel mai mult îmi place să îi întreb pe ai mei, separat, despre mine când eram minusculă și despre ei la începuturile lor de cuplu și de viață de familie. Răspunsurile lor, în parte, sunt fascinante. Am ocazia să îi cunosc pe ei, părinții mei, înainte de a-mi fi fost părinți: acel băiat și...

Share:

Mă emoționează mereu și mă entuziasmează. E liniște peste tot, e noapte, e semiîntuneric de la beculețele din camera ei. Și abia aștept. Îmi iau ceva bunuț, ori de învelit, ori de ronțăit, ori de băut, și mă pregătesc pentru întâlnire aproape în fiecare seară. Una dintre cele mai bune terapii din ultima vreme e fix momentul acesta. Și mereu se prezintă cam la fel. După liniștea din întunericul ritualului ei de somn, mă scurg către întâlnirea cu mine. Și mă ia cu fluturi în stomac. Chiar și acum când vreau să scriu grămadă toate emoțiile și pun pariu că...

Share:

Văd tot mai multe mame și tot mai mulți copii, acum că sunt și eu mamă. Și majoritatea dintre noi suntem tot mai pasionate de dezvoltarea și creșterea copiilor, pentru că vrem ce e mai bun pentru copiii noștri și pentru cei din jur. E firesc. Creștem oameni mari de când sunt ei mici. Așa am fost crescuți și noi, cu bune și cu mai puțin bune. M-a amenințat o prietenă că trăiesc într-o bulă, într-un cerc restrâns în care doar noi suntem așa, dar „afară” ar fi altfel. Eu continui să cred că și în afara bulei mele e...

Share:

Sub asediul febrei și dormitului ca în tren, continui să mă imaginez cum mi-ar prinde bine acum să fiu în loc de om, un fel de Inspector Gadget. Îl știți, e personajul acela animat care mereu scoate din pălărie sau din mâneca fix ce are nevoie, că e o șurubelniță ori un bec. Dar cel mai important își lungește mâinile cu care eu fix acum aș putea să iau șervețelele din camera alăturată fără să o mișc pe micul Om adormită brotac pe mine. Zilele trecute am scris un articol unde am pus toate defectele și calitățile și puterile reale...

Share:

A fost odată ca niciodată o femeie fantabuloasă, prin înfățișarea și puterea ei. Avea părul vâlvoi, dar mătăsos, plin de lapte și biscuiți. Parcă ascundea mereu o comoară acolo. Ba uneori puteai da și de niște bucăți delicioase de măr răcoritor și dulce. Nu, nu era un pom roditor de fructe. Întreaga ei ființă rodea dragoste și compasiune. În ochii ei puteai desluși râuri de griji transformate în candoare. De fiecare dată când clipea, te umpleai de o stare de bine, dacă se întâmpla să îi întâlnești privirea. Încântarea ochilor ei revărsa peste tine o putere magică, pe care o...

Share:

Sâmbătă dimineața, doar noi două acasă pentru o vreme, Emma îmi face o mare surpriză și mă trezește pe la 8 și un pic (versus imposibilul 6:50 din ultima vreme). – Leagăăă, leagă! – Da puiule, mergem la leagăn după ce cârpesc pleoapele cu o cafea. Îmi trezesc creierii bine de tot, ne mai alergăm o vreme în casă, ea cu pielea ei albă total neacoperită și bucuroasă, eu încă nespălată pe față. Începe războiul îmbrăcatului cu promisiunea că la vară va sta la soare fără haine, acum ieșim amândouă îmbrăcate în cel puțin 2 straturi, că e frig. –...

Share:

Deloc nu îmi plac articolele astea sfătoase despre ce să faci și cum. Am scris rândurile de mai jos pentru un curs în pregătire, dar vi le las aici pentru că mă roade tare. Că nu știm să sprijinim, fără să invadăm spațiul cuiva. Că am uitat cum e să fii vulnerabil și blând. Că am uitat că nașterea nu e ca o nuntă unde sunt toți prezenți și dansează prin salon cu lăuza. Până și la o nuntă mergi numai dacă primești invitație. Că faptul că ai un cadou pentru „cel mic” nu e bilet de intrare la copil....

Share:

Ce, vine un om mic pentru care trebuie să mă pregătesc 9 luni? Da, e timp destul să citesc și să aflu tot ce am nevoie. Asta gândeam atunci, la începutul sarcinii. Convinsă fiind că mie nu mi se poate întâmpla niciun pregnancy brain, că eu mi-am antrenat bine creierul și că un cocktail de hormoni nu mi-l poate face ca la blender. Deci voi putea învăța. Trimestrul al treilea, perioada dedicată de mine pentru lectură, a fost însă cea mai nepotrivită, căci era cu focus pe naștere și alăptare și în rest dormeam cât de mult puteam. De căldură și oboseală....

Share:

Parcă curgea un film cu fiecare cuvânt citit, un film bun și cald, despre o lume mai bună. M-am văzut dintr-o dată mică, în apartamentul cu trei camere din nordul Moldovei, ținându-mă de pantalonii fratelui meu (cel de-al doilea din familie). Îl urmăream mai mereu, mai peste tot, uneori doar de după colțurile ușilor, sau cu urechea lipită de ușa camerei în care se închidea să asculte balade rock în momentele de amoruri eșuate, ori de certuri adolescentine cu mama. Am citit azi pe blogul Cristinei Oțel o scrisoare minunată dedicată primului copil. M-a emoționat onestitatea mamei și blândețea ei,...

Share:

Și parcă nu știu ce mă fac. Deși abia așteptam să se termine odată interzisul ăsta pe care mi l-am ales, acum îmi dau seama ce bine mi-a prins acest nou țel. Vezi tu, dragă prietenă fără copii, care mă întrebi de ce am gloomy days, pline de izolare și singurătate, când trăiești în bula perfectă de iubire cu micul tău Om, mai bine de un an de zile, lumea pare că se desfășoară pe dinafară. E o bulă minunată, datorită căreia eu și copilul meu avem o relație de atașament sigur, în care ne-am învățat una pe cealaltă. Ne-am citit...

Share:

M-am chinuit atâta vreme să învăț despre iubirea necondiționată ca să aflu că am interpretat-o prost. Stau de mult în observare și în întrebări pe subiectul ăsta. Tocmai pentru că am dificultăți în a trasa limitele cu blândețe și fermitate. Adesea în relațiile mele personale, de cuplu sau prietenie, și chiar la serviciu, nu știam să pun limite atunci când mă simțeam inconfortabil cu comportamentul celor din jur. Fie prea prietenos, fie prea arțăgos. Și, decât să pun limite și să rezolv situațiile ca un adult înțelept și matur, decizia mea care era? Să mă închid în mine, să rup relația,...

Share:

Am acasă un scai adorabil. Are ochii albaștri, obraji bucălați și pupabili, piele fină și piciorușe lipăind pinguinește în urma mea în toată casa. Când nu e în spatele meu, e în brațele mele. Când nu e lipită de mine, găsește alt umanoid de care să se prindă scai. E drept are și lipici la oameni. Scaiul ăsta adorabil are 13 luni de viață veselă și doi admiratori care o iubesc până la Lună și înapoi de câteva ori. Dar uneori e prea mult chiar și pentru mine, kinestezica și afectuoasa familiei. De mai multe ori pe zi aș vrea...

Share:

I-am citit titlul și am zis: link saved că poate oi avea nevoie. Dar e clar că eu oricum nu pot. Prin august citeam pe blogul Flaviei acest titlu fain: Cum îmi propun să scap de dependența de dulciuri. Scary, așa-i? Cum adică dependent de dulce? Poate de cafea, ori de țigări, ori de job :)) Acum câteva zile însă l-am citit și e clar: mă numesc Cătălina și sunt dependentă de dulciuri. E drept că nici acum nu știu dacă eu pot să mă feresc de cel ascuns. Sau de sub ochii mei. Dar știu clar că vreau. Și...

Share:

Nu, relația mamă-copil nu se termină când se termină alăptarea. Da, cum spunea o mamă, poate s-a terminat cu arma ta secretă care vindecă orice. Relația de mamă-copil va fi tot mai puternică mai departe, căci ea se construiește și crește împreună cu tine și copilul tău.

Și asta m-a făcut să mă uit și la ce altceva ne mai oferă alăptarea mie și fiicei mele.

mama de sacrificiu
Share:

Cu sinceritate, uită-te în urmă, în trecutul nostru, și vezi câte modele de mame de sacrificiu ai. Am făcut azi exercițiul ăsta. Și e atât de clar acum! Mama care multă vreme a trăit pentru copii, și nu pentru ea. Acum abia a învățat că sunt și altfel de bucurii, precum concediile în cuplu 🙂 Bunica care trăia pentru bărbatul ei atât de bun și muncile nesfârșite ale unei case cu 9 copii. Apoi, e destul să ieși în parc și să asculți cu claritate ce vorbesc adulții: Da, pentru ei trăim, să fie copiii fericiți și sănătoși. Asta e cea...

Share:

Am trecut printr-o săptămână din aia. Aia în care la un job normal ți-ai da demisia, ai urla la colegi sau te-ai certa cu șeful. Și de câte ori mă gândeam la asta, la marea demisie, îmi aminteam despre articolele care ziceau că bebelușul e un mic șef și tu un sclav și despre cum îmi spuneam eu că niciodată nu aș lăsa să ajung în asemenea situații cu copilul meu. Dar nu am știut că și eu am o rămurică, în care devin sclavul. Despre povestea plină de tâlc a rămuricii puteți citi la finalul articolului. Am auzit treaba asta...

Share:

Mi-aș fi dorit ca la trei ani să fi avut aceste 3 cărți, în loc de Monitorul de Botoșani și Formula AS. Da, frații mai mari au făcut experimente pe mine și uite așa m-au învățat să citesc. Dar la vremea aceea nu erau prea multe materiale pentru copilași, iar puținele recomandări erau de fapt moșternirile de la un copil la altul, de la o familie la alta. Îmi amintesc cu claritate ce sărbătoare grozavă a fost când mama s-a întors dintr-o delegație cu Muzicanții din Bremen și Crăiasa Zăpezii. Pe aceste două cărți le țineam anume în biblioteca de...

Share:

Îmi amintesc de un reportaj la TV despre privilegiul româncelor de a sta în concediu maternal 2 ani, fără să fie nevoite să își dea copilul la creșă sau grădiniță înainte de a fi pregătit. Era o mămică în parc cu pruncul ei în brațe care afirma cu tărie în fața camerei că nu doi, ci 3 ani ar trebui să stea copilul acasă! Iar eu, din partea cealaltă a ecranului, strigam „Da! Da! Așa este!” Ceva timp mai târziu, și un șir de zile și nopți pline de bebelușiadă (în traducere: gugugaga, scutece multe, apa, mama, tata, mâncare peste tot,...

Share:

De aproape 10 luni nu am mai gândit în fraze organizatorice altceva decât scutece, plecări în trei, bagaje, mâncăruri de bebeluș și haine. Multe haine. Munți de haine. Și de firmituri. Cam așa s-au desfășurat ultimele luni din viața mea. Iar mâine se întâmplă primul eveniment organizat de mine. E micuț, dar pentru mine e uriaș. Pentru că răspunde la întrebarea pe care o port cu frică în mine de când am aflat că voi fi mamă. Dar așa funcționează lumea asta mare, îți pui întrebarea așa, pe șoptite, și viața îți răspunde. Prima dată când m-am întâlnit cu multă lume...

Share:

Cum ne comportăm cu copiii? Cum ne jucăm cu ei și cum le vorbim? Sigur că ne place adesea să le prezentăm lumea prin cele mai zglobii sunete și tonuri. Și le vorbim pe toate intonațiile, înaltele, grelele, toată paleta entuziastă pe care o avem la dispoziție. E îndeajuns să ieși în parc, cu un bebeluș smotocibil la purtător (așa cum sunt toți!) și imediat asiști la o ploaie de “Vaaaaaaaaai! Ce drăăăăguuuuuuțăă eeee! Ai cui sunt ochii ăia, măi puișor?” Ai ei, ai ei sunt! îmi vine să tot răspund la întrebarea pe care o aud de n ori pe...

Share:

Eram zilele trecute la un supermarket, cu mâinile pline și cu micul Om atârnând sănătos în SSC (soft structured carrier)*. E amuzant de câte ori am fost oprită pe stradă să fiu întrebată de ce îmi atârn copilul în așa ceva, adică într-un sistem ergonomic de purtare. cu fața către mine și nu către oameni – oare chiar vreau să îmi sufoc copilul la piept? 🙂 Nu a fost o zi de somn în purtare, căci a crescut deja și nu mai ține șmecheria. Acum când e sus, purtată sau în brațe, nu mai doarme, ci …analizează. De data asta, micul...

Share:

Știi diminețile alea când te trezești cu oarecare tristețe, oboseală, sau pur și simplu energie scăzută? Deschid ochii pentru a nenumărata oară, și bănuiesc că în spatele draperiilor ziua nu s-a ivit încă. Ea gângurește fericit când îi sărut obrăjorul perfect rotund și perfect porțelanat, mirosind a urme de lăptic mieros de mamă. Îi râd ochii în întuneric. Știu asta, pentru că mi s-a adaptat vederea la lampa de veghe și îi pot vedea gropița din obrăjor. Copilaș dulce. Nu se poate ridica, stă tot pe spate și abia așteaptă să se joace. Eu, să dorm. Își frânge mânuțele ca...

Share:

Și nici nu spune despre tine că ești mai puțin interesant. Slăvim spontaneitatea și creativitatea, de frica (auto)disciplinei. De frică să nu ne macine o rutină monotonă și obositoare. Mulți părinți, între care și eu, după ce a venit noul Om pe lume, se simt dezorientați, pentru că nimic din ce era regulă înainte, nu mai există acum. Adică ordinea și ritmul meu mi-au foar întoarse cu susul în jos. Și nimeni nu mi-a zis asta de dinainte. Decât sub amenințarea lui “lasă că o să vezi tu cum are să ți se schimbe viața”. Mda, mulțumesc frumos, asta chiar...

Share:

Pierdusem controlul asupra corpului meu cu totul încă de când adăpostea două inimi. Nu spuneam nimănui, nici măcar mie, că abia așteptam să aterizez înapoi în mine, cea care mă știam de dinainte. Dar ea nu mai era. Paf! A dispărut. De la primele două celule care s-au întâlnit să îl formeze pe micul Om. Pa. Nu mai este. M-am uitat în oglindă. Ce era cu corpul ăsta nou? Cu fabrica asta nouă care merge singură și produce continuu hrană și energie pentru o viață nouă? Eu? Sunt eu?

Share:

Respiră cu mine! Mindfulness-ul în ritmul alert al zilelor și al nopților, e ca o igienă sănătoasă și importantă a minții, ca un duș eliberator care te curăță și te aduce în prezent. Așa cum te speli zilnic pe dinți ca să cureți tot ceea dinții au filtrat din mâncarea ta, așa și mintea are nevoie să îndepărtezi impuritățile gândurilor și rămășițele îngrijorărilor de peste zi.

Share:

Ce e de făcut când ești în intensitatea emoțiilor cu cel mic și pare că ai de condus o barcă pe o mare furtunoasă?

Share:

Când eram însărcinată, îmi era extrem de greu să mă gândesc la #alăptare. Întotdeauna mi se părea firesc alăptatul, însă niciodată nu m-am gândit că simți ceva. Ba mai mult, mi se părea că mamele care vorbesc despre alăptat bravând în continuu o sumedenie de diminutive, erau ele mai atașate de pruncul lor decât pruncul atașat la sân. Susțin alăptarea. Susțin dreptul copiilor de fi alăptați. Dar am trecut și eu prin provocări, care m-au ajutat să înțeleg și să respect mamele și copiii, indiferent de forma lor de hrană. Ce pot să spun este că există sprijin, există suport,...

Share:

De-a lungul vieții, oricât de tineri am fi, dezvoltăm ritualuri proprii, tabieturi care intră în zona noastră de confort și stare de bine. Poate ordinea în care ne începem dimineața, sau ritualul de aruncat hainele de pe noi când venim de la serviciu după o zi încărcată, sau timpul de relaxare pe care îl luăm pentru noi înșine. Cert este că un nou membru în familie înseamnă ajustarea propriilor tabieturi, comunicarea și negocierea lor astfel încât întreaga familie să fie fericită. Ba mai mult, comunicarea tabieturilor mele și respectarea lor de către ceilalți membri, înseamnă o dovadă de iubire față...

Share:

Zilele lungi, cu iubirea atașată de tine, într-un corp adorabil de 8 kilograme și multe zâmbete și un amalgam de emoții exprimate prin câteva fețișoare, râsete și mult plâns, pot fi… ei bine, foarte lungi. But hei, there is more! Barem, de ai fi la tine acasă, însă scenariul poate fi complet, numai cu toate butoanele aprinse, ca la păcănăele, și unde e asta cel mai probabil? Da, în casa părintească. Da, da, acolo unde probabil mai ai una alta de rezolvat (asta e o altă poveste, de scris mai târziu). Suntem la bunici de câteva zile bune care trec...

Share:

Am și am avut mereu norocul să fiu mezina – la 11 ani mai târziu după fratele cel mic – într-o familie de trei copii. Asta a însemnat o creștere inspirată de un frate apropiat extrem de empatic și de creativ, pe alocuri rebel spunea mama înainte să fi intrat eu în adolescență și să preiau cu succes titlul de rebela familiei. De la distanță (fizică), prin telefonul fix, eram crescută cu îndrumări venite de la fratele cel mare, înțeleptul fraților, cu care mama se consulta în tehnici de parenting. Acum există informație peste tot, și nimeni nu mai are scuza de...

Share:

Am dat acum peste o poză cu tine din prima oră de viață a puiului tău. De când ai ținut-o prima dată în brațe și ai mângâiat cu buzele fețișoara mică, vineție, atât de perfectă. Ce aminitiri! Era exact așa cum ți-ai imaginat-o, cu bărbia ascuțită și căpușor perfect rotund. Îmi amintesc cât de mult țineai să te arăți curajoasă asistentelor ca nu cumva să o ia de lângă tine. Ai ținut chiar și lacrimile gâtuite, de teamă că te vor crede prea labilă ca să îți poți ține puiul la piept. Erai la terapie intensivă, buimacă și anesteziată. Dar...

Share:

Dragul meu pui de om, Este ora 6:54 dimineața. O dimineață rece din spatele draperiilor opace, în care ai decis să te trezești mai devreme. M-am fâțâit în pat lângă tine vreo două ore înainte să te trezești tu, ba de dureri de cap, ba de gânduri învolburate despre viață și decizii. Am strâns tare tare ochii și am spus “Stop!” minții negociatoare, ca nu cumva să te trezesc fie și numai cu gândul. De vreun sfert de oră te legăn pe o minge mare de cauciuc, sus-jos, sus-jos, după ce ți-am cântat “Hai cocuță, când ai să te faci măruță”...

Share:

Mâinile astea mici îmi dau sentimentul de sacru și înțelepciune. De respect și onoare. De iubire dragă. Și mă încarcă cu energie și recunoștință ori de câte ori se mai golește rezervorul de puteri.

Share:

Teoriile cele mai noi, dar și multe dintre mămici, spun că parentajul începe încă din burtică, atunci când mama și tatăl află că din dragostea, iubirea, sau omisiunea lor, din două celule, o inimă nouă începe să bată. O ființă nouă să existe. Cred însă că parentajul începe din primul moment în care îți vezi copilul. Atunci relația devine completă: v-ați simțit, v-ați iubit, v-ați protejat reciproc timp de 9 luni. Acum vă cunoașteți. Ești părinte în practică directă, live, raw, așa cum nu ai mai fost până atunci. Asta nu înseamnă că ești mai puțin părinte în timpul sarcinii. Din contră,...