…nu știa ce să facă și mai mereu se înfuria pe mine. Nici mie nu îmi e ușor în rolul de mamă, cu toată școala și practica de zi cu zi din scaunul consilierii și ascultării a multor gânduri și dureri. De câteva zile bune, fiul cel mic – 2,3 ani – trece printr-o perioadă grea. Și noi, alături de el. Se frustrează, refuză îmbrăcatul, refuză practic orice. Am încercat tot ce am putut, în limitele necesităților unei vieți de adulți cu doi copii, joburi și formări profesionale. Ieri seară însă, am pus armele jos. Venisem după o călătorie de...

Când mă gândesc la Fram, ursul polar, îmi amintesc coperta cărții cu pagini gălbui, a lui Camil Petrescu, din colecția „Biblioteca pentru toți”. Banda aceea bleu din partea de sus a paginii și dedesubt un uriaș urs pe o bicicletă minusculă. Și odată cu cartea asta îmi amintesc de o Cătălina mică, în biblioteca cartierului din orașul natal, cum mergea timidă și strânsă în ea, cu pași mici și cât de repezi posibil, cum îi bătea inima de fiecare dată când intra cu întârzierea celor trei săptămâni, cu un teanc greu de cărți strâns la piept și un rucsac Wilson băiețesc...

Acest articol nu este un discurs feminist. Este un eseu personal despre dileme și întrebări la care am reflectat după ce am trecut prin rolul de femeie-soție-mamă, crescând o fată și un băiat. Luna trecută, Oana Sandu, jurnalist narativ la Decât O Revistă, m-a rugat să scriu un eseu pentru newsletter-ul ei, pe tema egalității de gen în familie. Oana documentează din 2019 violența domestică, nu doar din poveștile victimelor și învingătoarelor, ci și punând fizic la aceeași masă asistenți sociali, psihologi, polițiști, avocați și ONG-uri din România, pentru a discuta despre ce avem de făcut noi, ca societate, astfel...

(o poveste din tantrumul unei mame) ⁃ Plecaaaaați!!! Sunt furioasă pe voi! ⁃ De ce țipi? Noi nu avem picioare! Nu am făcut nimic. Doar ne-am jucat cu mânuțele alea mici. ⁃ Nu vă mai suport. Oriunde mă întorc, dau de câte una dintre voi. Ba o farfurioară roz, ba o piesă de puzzle. Până și pe jos în baie apăreți. Nu mai pot. Nu mai vreau. Gata, s-a zis cu voi. ⁃ Nuuu, mânuțele mici vor șterge lacrimi mari dacă faci asta cu noi. Știm, și noi am vrea să fim mai puțin călcate. Ba chiar mai puțin aruncate...