(o poveste din tantrumul unei mame) ⁃ Plecaaaaați!!! Sunt furioasă pe voi! ⁃ De ce țipi? Noi nu avem picioare! Nu am făcut nimic. Doar ne-am jucat cu mânuțele alea mici. ⁃ Nu vă mai suport. Oriunde mă întorc, dau de câte una dintre voi. Ba o farfurioară roz, ba o piesă de puzzle. Până și pe jos în baie apăreți. Nu mai pot. Nu mai vreau. Gata, s-a zis cu voi. ⁃ Nuuu, mânuțele mici vor șterge lacrimi mari dacă faci asta cu noi. Știm, și noi am vrea să fim mai puțin călcate. Ba chiar mai puțin aruncate...

Am fost ieri la un eveniment foarte mișto de parenting în cluj, pe tema banilor, „Liber la educație financiară”, cu Oana Moraru, Gáspár György și alții. Cred că a fost cel mai profi organizat eveniment la care am fost în Cluj, care să aibă și conținut de calitate, însă și format și locație și o comunicare impecabilă cu mine, cel înregistrat. Când zic asta cu gând la Cluj, îmi vine în minte Raluca Anton, poate și de drag și pentru că am văzut Holo între organizatori, nu doar ca vorbitor. Cu multă claritate, bun simț, cu respect (mai ales timpi...

Vorbind cu femei și mame din jurul meu de o vreme bună încoace, m-a tot urmărit un gând: de ce ne izolăm când trecem prin lucruri similare, în loc să fim mai mult împreună? Cum ar fi dacă am vorbi mai mult despre mame și nu pentru mame? Discuția de ieri cu Cristina a fost revelatoare. Ea zicea ceva tare adevărat și frumos: “Știi Cătălina, tu m-ai întrebat chiar la început cum sunt. Mi-a făcut atât de bine întrebarea ta și felul tău de a comunica. Însă atunci nu știam cât de down sunt, ca măcar să cer un minim...

Vorbim că e greu, mai mult greu decât frumos. Pe un blog citim cât e de dificil să fii mamă nedormită. Pe fesibuc curg de la poze perfecte cu zâmbete de mame și piciorușe adorabile, la articole despre depresia postnatală și dificultăți în alăptare. Pe băncile din parc auzim „cât de răuț e copilul ăsta care nu doarme toată noaptea legat”. Ce e așa de greu? Că doar ne naștem și ne creștem de la Adam și Eva încoace, de ne-am transformat și modulat familiile de la zece copii, la unu – doi copii per familie. Și tocmai acum, când...