practica cu sine

Category

Ești sigură că știi cine ești? sau despre cum să vezi un film cu tine

Cele mai revelatoare zile din viața mea de adult sunt zilele petrecute cu părinții. Acum am făcut upgrade: părinții mei și copilașul meu, laolaltă. Odată ce am crescut într-un adult părinte, mă văd eu însămi omul mare din poveste și împreună împărtășim viața și mai frumos. Cel mai mult îmi place să îi întreb pe ai mei, separat, despre mine când eram minusculă și despre ei la începuturile lor de cuplu și de viață de familie. Răspunsurile lor, în parte,...

Partea și mai bună a mămiciției, care vine după ora 10 seara

Mă emoționează mereu și mă entuziasmează. E liniște peste tot, e noapte, e semiîntuneric de la beculețele din camera ei. Și abia aștept. Îmi iau ceva bunuț, ori de învelit, ori de ronțăit, ori de băut, și mă pregătesc pentru întâlnire aproape în fiecare seară. Una dintre cele mai bune terapii din ultima vreme e fix momentul acesta. Și mereu se prezintă cam la fel. După liniștea din întunericul ritualului ei de somn, mă scurg către întâlnirea cu mine. Și...

Onestitatea unei mame noi și un curs împreună

Văd tot mai multe mame și tot mai mulți copii, acum că sunt și eu mamă. Și majoritatea dintre noi suntem tot mai pasionate de dezvoltarea și creșterea copiilor, pentru că vrem ce e mai bun pentru copiii noștri și pentru cei din jur. E firesc. Creștem oameni mari de când sunt ei mici. Așa am fost crescuți și noi, cu bune și cu mai puțin bune. M-a amenințat o prietenă că trăiesc într-o bulă, într-un cerc restrâns în care...

De la mic la mare

Parcă curgea un film cu fiecare cuvânt citit, un film bun și cald, despre o lume mai bună. M-am văzut dintr-o dată mică, în apartamentul cu trei camere din nordul Moldovei, ținându-mă de pantalonii fratelui meu (cel de-al doilea din familie). Îl urmăream mai mereu, mai peste tot, uneori doar de după colțurile ușilor, sau cu urechea lipită de ușa camerei în care se închidea să asculte balade rock în momentele de amoruri eșuate, ori de certuri adolescentine cu mama....

Se scurge #septembriefărăzahăr!

Și parcă nu știu ce mă fac. Deși abia așteptam să se termine odată interzisul ăsta pe care mi l-am ales, acum îmi dau seama ce bine mi-a prins acest nou țel. Vezi tu, dragă prietenă fără copii, care mă întrebi de ce am gloomy days, pline de izolare și singurătate, când trăiești în bula perfectă de iubire cu micul tău Om, mai bine de un an de zile, lumea pare că se desfășoară pe dinafară. E o bulă minunată, datorită...

Marea provocare #septembriefărăzahăr

I-am citit titlul și am zis: link saved că poate oi avea nevoie. Dar e clar că eu oricum nu pot. Prin august citeam pe blogul Flaviei acest titlu fain: Cum îmi propun să scap de dependența de dulciuri. Scary, așa-i? Cum adică dependent de dulce? Poate de cafea, ori de țigări, ori de job :)) Acum câteva zile însă l-am citit și e clar: mă numesc Cătălina și sunt dependentă de dulciuri. E drept că nici acum nu știu...

Ce am învățat de la fiica mea despre alăptare

Nu, relația mamă-copil nu se termină când se termină alăptarea. Da, cum spunea o mamă, poate s-a terminat cu arma ta secretă care vindecă orice. Relația de mamă-copil va fi tot mai puternică mai departe, căci ea se construiește și crește împreună cu tine și copilul tău.

Și asta m-a făcut să mă uit și la ce altceva ne mai oferă alăptarea mie și fiicei mele.

Cum știi că ești “mamă de sacrificiu”

Cu sinceritate, uită-te în urmă, în trecutul nostru, și vezi câte modele de mame de sacrificiu ai. Am făcut azi exercițiul ăsta. Și e atât de clar acum! Mama care multă vreme a trăit pentru copii, și nu pentru ea. Acum abia a învățat că sunt și altfel de bucurii, precum concediile în cuplu 🙂 Bunica care trăia pentru bărbatul ei atât de bun și muncile nesfârșite ale unei case cu 9 copii. Apoi, e destul să ieși în parc...

Nu te mai mâțâi, că n-ai de ce!

Am trecut printr-o săptămână din aia. Aia în care la un job normal ți-ai da demisia, ai urla la colegi sau te-ai certa cu șeful. Și de câte ori mă gândeam la asta, la marea demisie, îmi aminteam despre articolele care ziceau că bebelușul e un mic șef și tu un sclav și despre cum îmi spuneam eu că niciodată nu aș lăsa să ajung în asemenea situații cu copilul meu. Dar nu am știut că și eu am o rămurică,...

Cum lucrezi cu bebelușul în brațe?

Îmi amintesc de un reportaj la TV despre privilegiul româncelor de a sta în concediu maternal 2 ani, fără să fie nevoite să își dea copilul la creșă sau grădiniță înainte de a fi pregătit. Era o mămică în parc cu pruncul ei în brațe care afirma cu tărie în fața camerei că nu doi, ci 3 ani ar trebui să stea copilul acasă! Iar eu, din partea cealaltă a ecranului, strigam „Da! Da! Așa este!” Ceva timp mai târziu,...

Cât îți dai voie?

Știi diminețile alea când te trezești cu oarecare tristețe, oboseală, sau pur și simplu energie scăzută? Deschid ochii pentru a nenumărata oară, și bănuiesc că în spatele draperiilor ziua nu s-a ivit încă. Ea gângurește fericit când îi sărut obrăjorul perfect rotund și perfect porțelanat, mirosind a urme de lăptic mieros de mamă. Îi râd ochii în întuneric. Știu asta, pentru că mi s-a adaptat vederea la lampa de veghe și îi pot vedea gropița din obrăjor. Copilaș dulce. Nu...

Rutina nu este plictisitoare [cu exercițiu practic]

Și nici nu spune despre tine că ești mai puțin interesant. Slăvim spontaneitatea și creativitatea, de frica (auto)disciplinei. De frică să nu ne macine o rutină monotonă și obositoare. Mulți părinți, între care și eu, după ce a venit noul Om pe lume, se simt dezorientați, pentru că nimic din ce era regulă înainte, nu mai există acum. Adică ordinea și ritmul meu mi-au foar întoarse cu susul în jos. Și nimeni nu mi-a zis asta de dinainte. Decât sub...

Haide cu mine, să respirăm

Respiră cu mine! Mindfulness-ul în ritmul alert al zilelor și al nopților, e ca o igienă sănătoasă și importantă a minții, ca un duș eliberator care te curăță și te aduce în prezent. Așa cum te speli zilnic pe dinți ca să cureți tot ceea dinții au filtrat din mâncarea ta, așa și mintea are nevoie să îndepărtezi impuritățile gândurilor și rămășițele îngrijorărilor de peste zi.

There is more

Zilele lungi, cu iubirea atașată de tine, într-un corp adorabil de 8 kilograme și multe zâmbete și un amalgam de emoții exprimate prin câteva fețișoare, râsete și mult plâns, pot fi… ei bine, foarte lungi. Barem, de ai fi la tine acasă, însă scenariul poate fi complet, numai cu toate butoanele aprinse, ca la păcănăele, și unde e asta cel mai probabil? Da, în casa părintească. Da, da, acolo unde probabil mai ai una alta de rezolvat (asta e o...

Pasiunea despre copii și oameni

Am și am avut mereu norocul să fiu mezina – la 11 ani mai târziu după fratele cel mic – într-o familie de trei copii. Asta a însemnat o creștere inspirată de un frate apropiat extrem de empatic și de creativ, pe alocuri rebel spunea mama înainte să fi intrat eu în adolescență și să preiau cu succes titlul de rebela familiei. De la distanță (fizică), prin telefonul fix, eram crescută cu îndrumări venite de la fratele cel mare, înțeleptul fraților,...

Prima ta scrisoare

Dragul meu pui de om, Este ora 6:54 dimineața. O dimineață rece din spatele draperiilor opace, în care ai decis să te trezești mai devreme. M-am fâțâit în pat lângă tine vreo două ore înainte să te trezești tu, ba de dureri de cap, ba de gânduri învolburate despre viață și decizii. Am strâns tare tare ochii și am spus “Stop!” minții negociatoare, ca nu cumva să te trezesc fie și numai cu gândul. De vreun sfert de oră te legăn...

Minunițe de mânuțe

Mâinile astea mici îmi dau sentimentul de sacru și înțelepciune. De respect și onoare. De iubire dragă. Și mă încarcă cu energie și recunoștință ori de câte ori se mai golește rezervorul de puteri.