copii

Category

Ce mă ajută să fiu mama care îmi doresc să fiu

Să nu vă imaginați că am atins vreo perfecțiune întruchipată, nici vreo Monalisă a mamelor zen și descurcărețe. Ba am o sumedenie de minusuri. Am avut și am multe îndoieli, întrebări, frământări. Una dintre ele, cu care nu mă pot împăca nicicum, e gătitul. Ce iese din mâinile mele arată uneori mai rău decât la cantina studențească. Și nici dacă ai mânca cu ochii închiși nu ți-ai schimba părerea. Iar Emma, de când știe cum se gătește la bistro-ul din...

#cărțileEmmei și o hartă

Din nou, am avut o serie de călătorii, iar salvatoarele cărți și-au făcut treaba. Ba mai mult, am descoperit într-o benzinărie o hartă fascinantă, pe care ne-am așezat călare să explorăm continente și animale de tot soiul. Pe hartă am încăput 2 genunchi de adult, 3 corpușoare ghemuite de 1 an jumate și un căpușor de 6 anișori printre. E o hartă generoasă 🙂 Prima carte, din seria #cărțileEmmei de azi, este tare haioasă. E atât de răsfoită încât am...

#cărțileEmmei, din fiecare luni

Pentru că strângem multe cărți, am decis să fac o nouă categorie de postări, numită #cărțileEmmei. Acum o săptămână vorbeam prin video call, din camera Emmei, toți grămadă, cu verișorii ei și nepoții noștri. Puștiul foarte smart de 5 anișori, aflat de partea cealaltă a ecranului, ne întreabă: „Voi vindeți cărți? De ce aveți atât de multe?” M-a amuzat întrebarea lui, și nu m-am gândit niciodată în felul ăsta creativ. Am putea face o minibibliotcă. Mai ales că multe cărți...

Îi ceri subconștient copilului tău fericirea ta?

Acum ceva timp credeam că tot ce îi poți oferi copilui tău sunt doi părinți fericiți. Atunci n-aveam copii și eram o mamă perfectă. Acum cred că cel mai bun cadou pe care i-l poți oferi e (cel puțin) o mamă care merge la psiholog. Și copiii sunt oameni. Nu au nevoie să fie cocoloșiți, dădăciți, controlați, supraresponsabilizați. Chiar nu… acolo sunt doar nevoile noastre de validare și propriile programe. Și când alegem să ne lăsăm pruncul în pace să...

Onestitatea unei mame noi și un curs împreună

Văd tot mai multe mame și tot mai mulți copii, acum că sunt și eu mamă. Și majoritatea dintre noi suntem tot mai pasionate de dezvoltarea și creșterea copiilor, pentru că vrem ce e mai bun pentru copiii noștri și pentru cei din jur. E firesc. Creștem oameni mari de când sunt ei mici. Așa am fost crescuți și noi, cu bune și cu mai puțin bune. M-a amenințat o prietenă că trăiesc într-o bulă, într-un cerc restrâns în care...

Pietrele de hotar ale bebelușiei și ale mele ca mamă nouă

Ce, vine un om mic pentru care trebuie să mă pregătesc 9 luni? Da, e timp destul să citesc și să aflu tot ce am nevoie. Asta gândeam atunci, la începutul sarcinii. Convinsă fiind că mie nu mi se poate întâmpla niciun pregnancy brain, că eu mi-am antrenat bine creierul și că un cocktail de hormoni nu mi-l poate face ca la blender. Deci voi putea învăța. Trimestrul al treilea, perioada dedicată de mine pentru lectură, a fost însă cea mai nepotrivită,...

De la mic la mare

Parcă curgea un film cu fiecare cuvânt citit, un film bun și cald, despre o lume mai bună. M-am văzut dintr-o dată mică, în apartamentul cu trei camere din nordul Moldovei, ținându-mă de pantalonii fratelui meu (cel de-al doilea din familie). Îl urmăream mai mereu, mai peste tot, uneori doar de după colțurile ușilor, sau cu urechea lipită de ușa camerei în care se închidea să asculte balade rock în momentele de amoruri eșuate, ori de certuri adolescentine cu mama....

Cum adică limite cu iubire necondiționată?

M-am chinuit atâta vreme să învăț despre iubirea necondiționată ca să aflu că am interpretat-o prost. Stau de mult în observare și în întrebări pe subiectul ăsta. Tocmai pentru că am dificultăți în a trasa limitele cu blândețe și fermitate. Adesea în relațiile mele personale, de cuplu sau prietenie, și chiar la serviciu, nu știam să pun limite atunci când mă simțeam inconfortabil cu comportamentul celor din jur. Fie prea prietenos, fie prea arțăgos. Și, decât să pun limite și să...

Dă să te miros puțin

Cum ne comportăm cu copiii? Cum ne jucăm cu ei și cum le vorbim? Sigur că ne place adesea să le prezentăm lumea prin cele mai zglobii sunete și tonuri. Și le vorbim pe toate intonațiile, înaltele, grelele, toată paleta entuziastă pe care o avem la dispoziție. E îndeajuns să ieși în parc, cu un bebeluș smotocibil la purtător (așa cum sunt toți!) și imediat asiști la o ploaie de “Vaaaaaaaaai! Ce drăăăăguuuuuuțăă eeee! Ai cui sunt ochii ăia, măi puișor?”...

Rutina nu este plictisitoare [cu exercițiu practic]

Și nici nu spune despre tine că ești mai puțin interesant. Slăvim spontaneitatea și creativitatea, de frica (auto)disciplinei. De frică să nu ne macine o rutină monotonă și obositoare. Mulți părinți, între care și eu, după ce a venit noul Om pe lume, se simt dezorientați, pentru că nimic din ce era regulă înainte, nu mai există acum. Adică ordinea și ritmul meu mi-au foar întoarse cu susul în jos. Și nimeni nu mi-a zis asta de dinainte. Decât sub...

Despre laptele viu, pentru viitoare mame

Când eram însărcinată, îmi era extrem de greu să mă gândesc la alăptare. Întotdeauna mi se părea firesc alăptatul, însă niciodată nu m-am gândit că simți ceva. Ba mai mult, mi se părea că mamele care vorbesc despre alăptat bravând în continuu o sumedenie de diminutive, erau ele mai atașate de pruncul lor decât pruncul atașat la sân. Susțin alăptarea. Susțin dreptul copiilor de  fi alăptați. Dar am trecut și eu prin provocări, care m-au ajutat să înțeleg și să...

Iubito odihnește-te, astăzi mă ocup eu

De-a lungul vieții, oricât de tineri am fi, dezvoltăm ritualuri proprii, tabieturi care intră în zona noastră de confort și stare de bine. Poate ordinea în care ne începem dimineața, sau ritualul de aruncat hainele de pe noi când venim de la serviciu după o zi încărcată, sau timpul de relaxare pe care îl luăm pentru noi înșine. Cert este că un nou membru în familie înseamnă ajustarea propriilor tabieturi, comunicarea și negocierea lor astfel încât întreaga familie să fie...

Prima ta scrisoare

Dragul meu pui de om, Este ora 6:54 dimineața. O dimineață rece din spatele draperiilor opace, în care ai decis să te trezești mai devreme. M-am fâțâit în pat lângă tine vreo două ore înainte să te trezești tu, ba de dureri de cap, ba de gânduri învolburate despre viață și decizii. Am strâns tare tare ochii și am spus “Stop!” minții negociatoare, ca nu cumva să te trezesc fie și numai cu gândul. De vreun sfert de oră te legăn...

Minunițe de mânuțe

Mâinile astea mici îmi dau sentimentul de sacru și înțelepciune. De respect și onoare. De iubire dragă. Și mă încarcă cu energie și recunoștință ori de câte ori se mai golește rezervorul de puteri.

Parentajul – unde începe?

Teoriile cele mai noi, dar și multe dintre mămici, spun că parentajul începe încă din burtică, atunci când mama și tatăl află că din dragostea, iubirea, sau omisiunea lor, din două celule, o inimă nouă începe să bată. Cred că parentajul începe din primul moment în care îți vezi copilul. Atunci relația devine completă: v-ați simțit, v-ați iubit, v-ați protejat reciproc timp de 9 luni. Acum vă cunoașteți. Asta nu înseamnă că ești mai puțin părinte în timpul sarcinii. Din...