parentaj

Category

Note din conferința „Furtunile emoționale ale copiilor și părinților” cu Otilia Mantelers și Ravid Aisenman Abramsohn

O conferință minunată, practică și necesară. M-am înscris la conferință pentru participarea online, sperând să prind măcar câteva idei în timp ce împăturesc munți de haine. De fapt, m-a ținut aproape la fel de prinsă și de atentă ca și când aș fi fost în sală. Și e drept, atunci când cineva vorbește din emisfera dreaptă a creierului, din emoțiile lui autentice, te captează și te atrage, și conectarea se întâmplă indiferent de mediu. Asta experimentez de fiecare dată când...

Este posibil oareee?

– Ce ești tu? Ooaaaare ești un pui de elefant? – Da! – Woaaa! Daaa?! Este posibil oare?! Șiiii atunci unde este trompa ta? – Aiiiși! și duce degețelul la nasul ei mic, râzând. – Ahaaam! Cam mică trompa dumneavoastră, domnișoara pui de elefant. Nu știu zău cum mâncați frunze cu ea. Șiiiii dacă ești un pui de elefant, cum faci tu? – Tatatuuuta! – Aiaiaia, m-ai convins! Pauză de respiro scurtă 🙂 – Șiiii, ce mai ești tu? Oare,...

#cărțileEmmei Noile pasiuni, pe repeat

Am început să îmi dau seama de ce mulți părinți zic „I-am ascuns cartea aia, nu mai suportam să o citesc. Visez noaptea personajele din ea.” Știm, când copilașii fac o pasiune pentru un cântec, un joc, ori o carte, de câteva ori pe zi acea pasiune ne umple cam tot spațiul. Recent am descoperit o serie foartă prietenoasă de cărți. „Prietena mea Conni” are titluri de mare ajutor părinților și foarte practice. Emma a făcut prima pasiune pentru „Conni...

Cum te readuce muzica la viață sau cum m-am anulat pe mine fără să știu

1.30 noaptea. Mă trezesc în liniștea unei case în care toți dorm. Inclusiv bălțile de afară. Norii de după tunet. Cerul. Adormisem la 8, lângă fiică-mea. Dar acum, fix în noaptea asta nouă, pentru o oră, mă afund în muzică. Fără nimic de făcut, fără nimic urgent. Doar muzică. Să o a s c u l t. Așa, pe îndelete, cu fiecare vers și fiecare instrument care se aude. Să îmi imaginez omul din spatele vocii. Felul în care își...

Exemple concrete din atelierele de parenting de la The Woman și descoperirea unui nou Om

Joi, 24 mai, am fost invitată ca blogger oficial la atelierele The Woman – Parenting Workshops. Am acceptat bucuroasă, așteptând cu nerăbdare …momentul de după. Adică acesta. Acel momentum, luat pe furiș, cel mai adesea, când ai casei dorm, iar eu stau așezată cu gândurile mele și cu multe mame în minte. Multe mame care au dificultăți, multe mame care am fost eu însămi de-a lungul celor aproape 2 ani de părințeală. Adesea, când citesc o carte sau mă duc...

“Cu atâtea gânduri și muncă, n-a mai rămas loc de iubire” – să fie de fapt asta boala secolului nostru?

Ce ai simți dacă acum ai putea trăi prin ochii copilului tău pentru o zi, în casa ta, în brațele mamei sale, la picioarele tatălui său? “Nu înțelegeam ce vrea să zică. Am întrebat-o, supărată: – Dar, ce s-a întâmplat? Ce te-a necăjit? – Toate… Sunt aici de trei săptămâni. Oricât privesc, văd doar că din casa asta lipsește ceva. Toți păreți supărați unii pă alții. Ficare are colțul lui, treaba lui… Nu glumiți, nu vă jucați. În trei săptămâni,...

Cum depășim și împărtășim din rolul de părinte toate provocările, bucuriile și vulnerabilitățile

The Woman ne invită pe 24 mai, la Cluj, să vorbim despre asta, cu specialiști în parenting, comunicare și relații sănătoase. Creșterea copiilor responsabili, independenți, cu stimă de sine ridicată este un roller-coaster emoțional prin care trec părinții indiferent de cât sunt de pregătiți. Nevoia informațiilor clar definite și verificate o resimte fiecare părinte în relația cu copilul său, de aceea, educația continuă reprezintă sursa esențială. Au mai rămas doar două săptămâni până la evenimentul The Woman Parenting Workshops dedicate...

3 jocuri simple și de efect la 1 an și 9 luni

Știm deja că primul limbaj al copiilor este jocul. Prin joc și joacă ei își exprimă emoțiile pe care altfel uneori nu știu că le au. În plus, se simt văzuți, auziți, amuzați și iubiți. Este distractiv și pentru noi, adulții, și ne ajută să ne restartăm sau să ne conectăm cu ei când suntem obosiți și avem impresia că nu mai avem prea multe resurse emoționale. Într-un fel miraculos, jocul scoate din mine o poftă nouă de viață și...

De unde ne luăm inspirația de a fi părinți?

Tare aș vrea să știu cum e să te cațeri. Încă nu pot că mă paralizează frica. Când m-am hotărât că vreau să învăț asta, am rămas însărcinată. Când am hotărât a doua oară că încep asta… la fel. Iar experiența de cățărare cu care am rămas la îndemână e a fi părinte. O metaforă, desigur. Uneori ai elastice agățate, echipament bun, cască de protecție. Altă dată, simți că pici în gol, chiar dacă ești atașat bine de stâncă și...

Despre ce îmi doream în secret să fie 1 mai în copilărie

Nu știu prea onest despre ce ar trebui să fie 1 mai. Vag îmi amintesc picioarele mele pișcate de țânțari, ascunse pe sub pantaloni prea lungi, ori brațele prea subțiri curgând din tricouri lălâi. Vocile gălăgioase ale adulților glumeți din jurul meu, la o iarbă verde. Da, poate mirosul acela de roșii proaspete, păstrate de vreo mătușă sau bunică, anume pentru marea iarbă verde. Adică grătarul. Ce știu e că am fost mereu un spectator tare trist pe sub zâmbetul...

Surpriza berlineză

Suntem de două zile în Berlin și m-a absorbit cu totul. Speriată la început, călătorind singură cu Omul ăsta de 90 de cm înălțime și multe kilograme scai de mine, într-un oraș complet nou, unde nu pot să leg niciun cuvânt în limba localnicilor, ori să pricep măcar vreun meniu. Însa m-a furat complet. Felul ritmic în care sunt și funcționează oamenii mă surprinde. Par să fie foarte concentrați pe fiecare moment, în parte, visători și totuși conectați la realitate....

Puterea lui „a da naștere”

Pentru că am conceput și susțin aceste cursuri de mame noi, în care abordăm fricile și convingerile despre naștere și mămiciție, și căutăm să formulăm nevoile noastre, ale femeilor care trec prin sarcină și naștere, lucrez îndeaproape nu doar cu studii din psihologie, medicină și psihogenealogie, cât și cu Oameni, cu educatori Lamaze, consultanți în alăptare, doule și traineri HypnoBirthing. Unul dintre aceștia e un om drag mie, un om din „tribul meu”, cu care lucrez îndeaproape de aproape un...

Note din „Dialogul transformării”, conferința Oanei Moraru

Că Oana Moraru este un fenomen, se scrie peste tot. M-a surprins și fascinat să îi ascult discursul atât de vast și de colorat, modulat în atâtea feluri inteligente pentru publicul ei, vorbind de la fizica cuantică și până la exemple practice din clasele ei și casele părinților. Multă informație, multe notițe (5 pagini!). Și au fost momente în care pur și simplu am fost complet absorbită de ce spunea, m-a încapsulat total în energia ei. De-a lungul conferinței m-am...

„Disciplinarea” bebelușilor și a copiilor mici și de ce nu funcționează din cărți

Am citit recent un articol punctual despre cum îi disciplinăm pe bebeluși. În primul moment al citirii titlului am simțit deja aversiune în mine și m-am tot întrebat ce nu rezonează cu mine. Autoarea articolului a punctat de-a lungul textului câteva idei foarte utile și prietenoase. Însă, în continuare, eu personal, nu sunt de acord cu ideea aceasta de „disciplinare”. Am observat tendința spre a disciplina adesea în familiile cu părinți sau bunici educatori ori profesori. Nevoia de a urmări evoluția...

Iepurașul din #cărțileEmmei și alte noutăți pe tema prieteniei și a evenimentelor din viața unui copilaș

Recunosc, uneori mi-o închipui pe Emma bătrână, mirosind cărți și ieșind din librării cu brațe pline. Apoi îmi amintesc că va fi cum vrea ea și asta poate fi doar bine. Însă tare m-am bucurat acum să reinstaurăm lectura înainte de somnul de prânz și cel de seară cu #cărțileEmmei. De când cu înțărcarea blândă începută în ianuarie, credeam că e imposibil. Și totuși, cărțile și răbdarea mamei pot câștiga foarte mult teren. Am decoperit 3 cărți noi, pe care...

Cum îți susții „tribul” – povestea unui cadou de răsfăț pentru ea (p)

Femeia trăiește multe arhetipuri, Jung a identificat câteva și le-a formulat foarte coerent. Orientalii le-au văzut și ei. De la femeia-iubită, la femeia-mamă, de la arhetipul de fecioară la arhetipul de înțeleaptă sau amazoană. Drept e că fiecare femeie trăiește parcă mai multe vieți într-una singură, într-un travaliu aproape alert de maturizare și regăsire a propriei feminități. Însă cum ar fi să ne susținem în acest proces? Cum ar fi ca noi, femeile, să ne îndreptăm atenția una către cealaltă?...

Dragă bunic, dragă bunică

Ești foarte important, și foarte importantă pentru copilul copilului tău. Atât de mult contezi, încât orice îi spui, crede fără să conteste. Și ține minte pentru o viață întreagă, chiar dacă e posibil ca tu să nu mai fii acolo să vezi și să înțelegi asta. Te crede când îi spui că e urâtă dacă plânge. Iar data viitoare când va vrea să își comunice frustrarea și iritarea, se va simți rău că nu se poate controla, că nu e...

#cărțileEmmei Un fel de mărțișor cu șmecherie

Dacă aș putea purta o carte pe post de mărțișor, aș face-o. Una mică, în care să scriu povestea Emmei și pe care să îl poarte ea la bătrânețile ei. Dar nu am cum, așa că îi las moștenire doar povești despre cărți, povești la care este co-autor. Mai ales prin felul delicios în care validează ea lectura unei cărți: “Da, da, asta Emma țitește. Emma țitește. Aicea schie.” De o vreme încoace am decis să fiu mai puțin rigidă...

Ce mă ajută să fiu mama care îmi doresc să fiu

Să nu vă imaginați că am atins vreo perfecțiune întruchipată, nici vreo Monalisă a mamelor zen și descurcărețe. Ba am o sumedenie de minusuri. Am avut și am multe îndoieli, întrebări, frământări. Una dintre ele, cu care nu mă pot împăca nicicum, e gătitul. Ce iese din mâinile mele arată uneori mai rău decât la cantina studențească. Și nici dacă ai mânca cu ochii închiși nu ți-ai schimba părerea. Iar Emma, de când știe cum se gătește la bistro-ul din...

Nararea ordonează creierul copilului și emoțiile lui – și îi ține pe cei mici ocupați în scaunul de mașină

Luna februarie a fost pentru noi pe jumătate în mașină și avion, prin Budapesta, Bratislava, Vienna, Brussels, Brugge și împrejurimile. Cum micul Om abia a împlinit 1 an și 7 luni și e în procesul de înțărcare blândă, a fost o nouă provocare să ne adaptăm emoțiilor și noiii anxietăți de separare, mijloacelor de transport, frigului, variantelor limitate de mâncare, confuziei ritualului de adormire la prânz. Ca întotdeauna, ne-am folosit de cărți și mai ales de narare, pentru a ne...

#cărțileEmmei și o hartă

Din nou, am avut o serie de călătorii, iar salvatoarele cărți și-au făcut treaba. Ba mai mult, am descoperit într-o benzinărie o hartă fascinantă, pe care ne-am așezat călare să explorăm continente și animale de tot soiul. Pe hartă am încăput 2 genunchi de adult, 3 corpușoare ghemuite de 1 an jumate și un căpușor de 6 anișori printre. E o hartă generoasă 🙂 Prima carte, din seria #cărțileEmmei de azi, este tare haioasă. E atât de răsfoită încât am...

Îi ceri subconștient copilului tău fericirea ta?

Acum ceva timp credeam că tot ce îi poți oferi copilui tău sunt doi părinți fericiți. Atunci n-aveam copii și eram o mamă perfectă. Acum cred că cel mai bun cadou pe care i-l poți oferi e (cel puțin) o mamă care merge la psiholog. Și copiii sunt oameni. Nu au nevoie să fie cocoloșiți, dădăciți, controlați, supraresponsabilizați. Chiar nu… acolo sunt doar nevoile noastre de validare și propriile programe. Și când alegem să ne lăsăm pruncul în pace să...

Cartea care nu te lasă să o lași

M-am bucurat de zilele astea tihnite, deși le-am început cu maraton. Nu de lucruri de făcut pentru mese îmbelșugate, din fericire ne-au primenit bunicile cu bunătăți din depărtare. Ci cu obșnuitul program în care mă chinui să încadrez de toate. Iar la final mă aleg cu agitație, presiune pe mine și pe ceilalți, fugă, și prea puțină satisfacție. O anxietate pe care o cunosc de multă vreme, însă care încă mă ia prin surprindere. Cam toate blogurile românești ce le...

Ești sigură că știi cine ești? sau despre cum să vezi un film cu tine

Cele mai revelatoare zile din viața mea de adult sunt zilele petrecute cu părinții. Acum am făcut upgrade: părinții mei și copilașul meu, laolaltă. Odată ce am crescut într-un adult părinte, mă văd eu însămi omul mare din poveste și împreună împărtășim viața și mai frumos. Cel mai mult îmi place să îi întreb pe ai mei, separat, despre mine când eram minusculă și despre ei la începuturile lor de cuplu și de viață de familie. Răspunsurile lor, în parte,...

Partea și mai bună a mămiciției, care vine după ora 10 seara

Mă emoționează mereu și mă entuziasmează. E liniște peste tot, e noapte, e semiîntuneric de la beculețele din camera ei. Și abia aștept. Îmi iau ceva bunuț, ori de învelit, ori de ronțăit, ori de băut, și mă pregătesc pentru întâlnire aproape în fiecare seară. Una dintre cele mai bune terapii din ultima vreme e fix momentul acesta. Și mereu se prezintă cam la fel. După liniștea din întunericul ritualului ei de somn, mă scurg către întâlnirea cu mine. Și...

Leapșa la întruchipat #mamedebasm

Sub asediul febrei și dormitului ca în tren, continui să mă imaginez cum mi-ar prinde bine acum să fiu în loc de om, un fel de Inspector Gadget. Îl știți, e personajul acela animat care mereu scoate din pălărie sau din mâneca fix ce are nevoie, că e o șurubelniță ori un bec. Dar cel mai important își lungește mâinile cu care eu fix acum aș putea să iau șervețelele din camera alăturată fără să o mișc pe micul Om...

A crescut un pom pe care l-am udat cu respect, dar din care nu știam ce avea să iasă

Sâmbătă dimineața, doar noi două acasă pentru o vreme, Emma îmi face o mare surpriză și mă trezește pe la 8 și un pic (versus imposibilul 6:50 din ultima vreme). – Leagăăă, leagă! – Da puiule, mergem la leagăn după ce cârpesc pleoapele cu o cafea. Îmi trezesc creierii bine de tot, ne mai alergăm o vreme în casă, ea cu pielea ei albă total neacoperită și bucuroasă, eu încă nespălată pe față. Începe războiul îmbrăcatului cu promisiunea că la...

Nașterea, un moment minunat și minimizat

Deloc nu îmi plac articolele astea sfătoase despre ce să faci și cum. Am scris rândurile de mai jos pentru un curs în pregătire, dar vi le las aici pentru că mă roade tare. Că nu știm să sprijinim, fără să invadăm spațiul cuiva. Că am uitat cum e să fii vulnerabil și blând. Că am uitat că nașterea nu e ca o nuntă unde sunt toți prezenți și dansează prin salon cu lăuza. Până și la o nuntă mergi...

Pietrele de hotar ale bebelușiei și ale mele ca mamă nouă

Ce, vine un om mic pentru care trebuie să mă pregătesc 9 luni? Da, e timp destul să citesc și să aflu tot ce am nevoie. Asta gândeam atunci, la începutul sarcinii. Convinsă fiind că mie nu mi se poate întâmpla niciun pregnancy brain, că eu mi-am antrenat bine creierul și că un cocktail de hormoni nu mi-l poate face ca la blender. Deci voi putea învăța. Trimestrul al treilea, perioada dedicată de mine pentru lectură, a fost însă cea mai nepotrivită,...

De la mic la mare

Parcă curgea un film cu fiecare cuvânt citit, un film bun și cald, despre o lume mai bună. M-am văzut dintr-o dată mică, în apartamentul cu trei camere din nordul Moldovei, ținându-mă de pantalonii fratelui meu (cel de-al doilea din familie). Îl urmăream mai mereu, mai peste tot, uneori doar de după colțurile ușilor, sau cu urechea lipită de ușa camerei în care se închidea să asculte balade rock în momentele de amoruri eșuate, ori de certuri adolescentine cu mama....

Se scurge #septembriefărăzahăr!

Și parcă nu știu ce mă fac. Deși abia așteptam să se termine odată interzisul ăsta pe care mi l-am ales, acum îmi dau seama ce bine mi-a prins acest nou țel. Vezi tu, dragă prietenă fără copii, care mă întrebi de ce am gloomy days, pline de izolare și singurătate, când trăiești în bula perfectă de iubire cu micul tău Om, mai bine de un an de zile, lumea pare că se desfășoară pe dinafară. E o bulă minunată, datorită...

Cum adică limite cu iubire necondiționată?

M-am chinuit atâta vreme să învăț despre iubirea necondiționată ca să aflu că am interpretat-o prost. Stau de mult în observare și în întrebări pe subiectul ăsta. Tocmai pentru că am dificultăți în a trasa limitele cu blândețe și fermitate. Adesea în relațiile mele personale, de cuplu sau prietenie, și chiar la serviciu, nu știam să pun limite atunci când mă simțeam inconfortabil cu comportamentul celor din jur. Fie prea prietenos, fie prea arțăgos. Și, decât să pun limite și să...

Ce am învățat de la fiica mea despre alăptare

Nu, relația mamă-copil nu se termină când se termină alăptarea. Da, cum spunea o mamă, poate s-a terminat cu arma ta secretă care vindecă orice. Relația de mamă-copil va fi tot mai puternică mai departe, căci ea se construiește și crește împreună cu tine și copilul tău.

Și asta m-a făcut să mă uit și la ce altceva ne mai oferă alăptarea mie și fiicei mele.

Cum știi că ești “mamă de sacrificiu”

Cu sinceritate, uită-te în urmă, în trecutul nostru, și vezi câte modele de mame de sacrificiu ai. Am făcut azi exercițiul ăsta. Și e atât de clar acum! Mama care multă vreme a trăit pentru copii, și nu pentru ea. Acum abia a învățat că sunt și altfel de bucurii, precum concediile în cuplu 🙂 Bunica care trăia pentru bărbatul ei atât de bun și muncile nesfârșite ale unei case cu 9 copii. Apoi, e destul să ieși în parc...

Nu te mai mâțâi, că n-ai de ce!

Am trecut printr-o săptămână din aia. Aia în care la un job normal ți-ai da demisia, ai urla la colegi sau te-ai certa cu șeful. Și de câte ori mă gândeam la asta, la marea demisie, îmi aminteam despre articolele care ziceau că bebelușul e un mic șef și tu un sclav și despre cum îmi spuneam eu că niciodată nu aș lăsa să ajung în asemenea situații cu copilul meu. Dar nu am știut că și eu am o rămurică,...

Cărți de suflet, pentru împreună

Mi-aș fi dorit ca la trei ani să fi avut aceste 3 cărți, în loc de Monitorul de Botoșani și Formula AS. Da, frații mai mari au făcut experimente pe mine și uite așa m-au învățat să citesc. Dar la vremea aceea nu erau prea multe materiale pentru copilași. Îmi amintesc cu claritate ce sărbătoare grozavă a fost când mama s-a întors dintr-o delegație cu Muzicanții din Bremen și Crăiasa Zăpezii. Pe aceste două cărți le țineam anume în biblioteca...

Cum lucrezi cu bebelușul în brațe?

Îmi amintesc de un reportaj la TV despre privilegiul româncelor de a sta în concediu maternal 2 ani, fără să fie nevoite să își dea copilul la creșă sau grădiniță înainte de a fi pregătit. Era o mămică în parc cu pruncul ei în brațe care afirma cu tărie în fața camerei că nu doi, ci 3 ani ar trebui să stea copilul acasă! Iar eu, din partea cealaltă a ecranului, strigam „Da! Da! Așa este!” Ceva timp mai târziu,...

Confruntarea cu dilema

De aproape 10 luni nu am mai gândit în fraze organizatorice altceva decât scutece, plecări în trei, bagaje, mâncăruri de bebeluș și haine. Multe haine. Munți de haine. Și de firmituri. Cam așa s-au desfășurat ultimele luni din viața mea. Iar mâine se întâmplă primul eveniment organizat de mine. E micuț, dar pentru mine e uriaș. Pentru că răspunde la întrebarea pe care o port cu frică în mine de când am aflat că voi fi mamă. Dar așa funcționează lumea...

Parenting… ergonomic

Eram zilele trecute la un supermarket, cu mâinile pline și cu micul Om atârnând sănătos în SSC (soft structured carrier)*. E amuzant de câte ori am fost oprită pe stradă să fiu întrebată de ce îmi atârn copilul în așa ceva, adică într-un sistem ergonomic de purtare. cu fața către mine și nu către oameni – oare chiar vreau să îmi sufoc copilul la piept? 🙂 Nu a fost o zi de somn în purtare, căci a crescut deja și nu...

Cât îți dai voie?

Știi diminețile alea când te trezești cu oarecare tristețe, oboseală, sau pur și simplu energie scăzută? Deschid ochii pentru a nenumărata oară, și bănuiesc că în spatele draperiilor ziua nu s-a ivit încă. Ea gângurește fericit când îi sărut obrăjorul perfect rotund și perfect porțelanat, mirosind a urme de lăptic mieros de mamă. Îi râd ochii în întuneric. Știu asta, pentru că mi s-a adaptat vederea la lampa de veghe și îi pot vedea gropița din obrăjor. Copilaș dulce. Nu...

Rutina nu este plictisitoare [cu exercițiu practic]

Și nici nu spune despre tine că ești mai puțin interesant. Slăvim spontaneitatea și creativitatea, de frica (auto)disciplinei. De frică să nu ne macine o rutină monotonă și obositoare. Mulți părinți, între care și eu, după ce a venit noul Om pe lume, se simt dezorientați, pentru că nimic din ce era regulă înainte, nu mai există acum. Adică ordinea și ritmul meu mi-au foar întoarse cu susul în jos. Și nimeni nu mi-a zis asta de dinainte. Decât sub...

Se nasc trei oameni

Pierdusem controlul asupra corpului meu cu totul încă de când adăpostea două inimi. Nu spuneam nimănui, nici măcar mie, că abia așteptam să aterizez înapoi în mine, cea care mă știam de dinainte. Dar ea nu mai era. Paf! A dispărut. De la primele două celule care s-au întâlnit să îl formeze pe micul Om. Pa. Nu mai este. M-am uitat în oglindă. Ce era cu corpul ăsta nou? Cu fabrica asta nouă care merge singură și produce continuu hrană și energie pentru o viață nouă? Eu? Sunt eu?

Haide cu mine, să respirăm

Respiră cu mine! Mindfulness-ul în ritmul alert al zilelor și al nopților, e ca o igienă sănătoasă și importantă a minții, ca un duș eliberator care te curăță și te aduce în prezent. Așa cum te speli zilnic pe dinți ca să cureți tot ceea dinții au filtrat din mâncarea ta, așa și mintea are nevoie să îndepărtezi impuritățile gândurilor și rămășițele îngrijorărilor de peste zi.

Iubito odihnește-te, astăzi mă ocup eu

De-a lungul vieții, oricât de tineri am fi, dezvoltăm ritualuri proprii, tabieturi care intră în zona noastră de confort și stare de bine. Poate ordinea în care ne începem dimineața, sau ritualul de aruncat hainele de pe noi când venim de la serviciu după o zi încărcată, sau timpul de relaxare pe care îl luăm pentru noi înșine. Cert este că un nou membru în familie înseamnă ajustarea propriilor tabieturi, comunicarea și negocierea lor astfel încât întreaga familie să fie...

There is more

Zilele lungi, cu iubirea atașată de tine, într-un corp adorabil de 8 kilograme și multe zâmbete și un amalgam de emoții exprimate prin câteva fețișoare, râsete și mult plâns, pot fi… ei bine, foarte lungi. Barem, de ai fi la tine acasă, însă scenariul poate fi complet, numai cu toate butoanele aprinse, ca la păcănăele, și unde e asta cel mai probabil? Da, în casa părintească. Da, da, acolo unde probabil mai ai una alta de rezolvat (asta e o...

Pasiunea despre copii și oameni

Am și am avut mereu norocul să fiu mezina – la 11 ani mai târziu după fratele cel mic – într-o familie de trei copii. Asta a însemnat o creștere inspirată de un frate apropiat extrem de empatic și de creativ, pe alocuri rebel spunea mama înainte să fi intrat eu în adolescență și să preiau cu succes titlul de rebela familiei. De la distanță (fizică), prin telefonul fix, eram crescută cu îndrumări venite de la fratele cel mare, înțeleptul fraților,...

Draga mea,

Am dat acum peste o poză cu tine din prima oră de viață a puiului tău. De când ai ținut-o prima dată în brațe și ai mângâiat cu buzele fețișoara mică, vineție, atât de perfectă. Era exact așa cum ți-ai imaginat-o, cu bărbia ascuțită și căpușor perfect rotund. Îmi amintesc cât de mult țineai să te arăți curajoasă asistentelor ca nu cumva să o ia de lângă tine. Ai ținut chiar și lacrimile gâtuite, de teamă că te vor crede...

Prima ta scrisoare

Dragul meu pui de om, Este ora 6:54 dimineața. O dimineață rece din spatele draperiilor opace, în care ai decis să te trezești mai devreme. M-am fâțâit în pat lângă tine vreo două ore înainte să te trezești tu, ba de dureri de cap, ba de gânduri învolburate despre viață și decizii. Am strâns tare tare ochii și am spus “Stop!” minții negociatoare, ca nu cumva să te trezesc fie și numai cu gândul. De vreun sfert de oră te legăn...

Minunițe de mânuțe

Mâinile astea mici îmi dau sentimentul de sacru și înțelepciune. De respect și onoare. De iubire dragă. Și mă încarcă cu energie și recunoștință ori de câte ori se mai golește rezervorul de puteri.

Parentajul – unde începe?

Teoriile cele mai noi, dar și multe dintre mămici, spun că parentajul începe încă din burtică, atunci când mama și tatăl află că din dragostea, iubirea, sau omisiunea lor, din două celule, o inimă nouă începe să bată. Cred că parentajul începe din primul moment în care îți vezi copilul. Atunci relația devine completă: v-ați simțit, v-ați iubit, v-ați protejat reciproc timp de 9 luni. Acum vă cunoașteți. Asta nu înseamnă că ești mai puțin părinte în timpul sarcinii. Din...