onestitate de mamă

Category

„Disciplinarea” bebelușilor și a copiilor mici și de ce nu funcționează din cărți

Am citit recent un articol punctual despre cum îi disciplinăm pe bebeluși. În primul moment al citirii titlului am simțit deja aversiune în mine și m-am tot întrebat ce nu rezonează cu mine. Autoarea articolului a punctat de-a lungul textului câteva idei foarte utile și prietenoase. Însă, în continuare, eu personal, nu sunt de acord cu ideea aceasta de „disciplinare”. Am observat tendința spre a disciplina adesea în familiile cu părinți sau bunici educatori ori profesori. Nevoia de a urmări evoluția...

Ce mă ajută să fiu mama care îmi doresc să fiu

Să nu vă imaginați că am atins vreo perfecțiune întruchipată, nici vreo Monalisă a mamelor zen și descurcărețe. Ba am o sumedenie de minusuri. Am avut și am multe îndoieli, întrebări, frământări. Una dintre ele, cu care nu mă pot împăca nicicum, e gătitul. Ce iese din mâinile mele arată uneori mai rău decât la cantina studențească. Și nici dacă ai mânca cu ochii închiși nu ți-ai schimba părerea. Iar Emma, de când știe cum se gătește la bistro-ul din...

Îi ceri subconștient copilului tău fericirea ta?

Acum ceva timp credeam că tot ce îi poți oferi copilui tău sunt doi părinți fericiți. Atunci n-aveam copii și eram o mamă perfectă. Acum cred că cel mai bun cadou pe care i-l poți oferi e (cel puțin) o mamă care merge la psiholog. Și copiii sunt oameni. Nu au nevoie să fie cocoloșiți, dădăciți, controlați, supraresponsabilizați. Chiar nu… acolo sunt doar nevoile noastre de validare și propriile programe. Și când alegem să ne lăsăm pruncul în pace să...

Ești sigură că știi cine ești? sau despre cum să vezi un film cu tine

Cele mai revelatoare zile din viața mea de adult sunt zilele petrecute cu părinții. Acum am făcut upgrade: părinții mei și copilașul meu, laolaltă. Odată ce am crescut într-un adult părinte, mă văd eu însămi omul mare din poveste și împreună împărtășim viața și mai frumos. Cel mai mult îmi place să îi întreb pe ai mei, separat, despre mine când eram minusculă și despre ei la începuturile lor de cuplu și de viață de familie. Răspunsurile lor, în parte,...

Partea și mai bună a mămiciției, care vine după ora 10 seara

Mă emoționează mereu și mă entuziasmează. E liniște peste tot, e noapte, e semiîntuneric de la beculețele din camera ei. Și abia aștept. Îmi iau ceva bunuț, ori de învelit, ori de ronțăit, ori de băut, și mă pregătesc pentru întâlnire aproape în fiecare seară. Una dintre cele mai bune terapii din ultima vreme e fix momentul acesta. Și mereu se prezintă cam la fel. După liniștea din întunericul ritualului ei de somn, mă scurg către întâlnirea cu mine. Și...

Ce am învățat de la fiica mea despre alăptare

Nu, relația mamă-copil nu se termină când se termină alăptarea. Da, cum spunea o mamă, poate s-a terminat cu arma ta secretă care vindecă orice. Relația de mamă-copil va fi tot mai puternică mai departe, căci ea se construiește și crește împreună cu tine și copilul tău.

Și asta m-a făcut să mă uit și la ce altceva ne mai oferă alăptarea mie și fiicei mele.

Cum știi că ești “mamă de sacrificiu”

Cu sinceritate, uită-te în urmă, în trecutul nostru, și vezi câte modele de mame de sacrificiu ai. Am făcut azi exercițiul ăsta. Și e atât de clar acum! Mama care multă vreme a trăit pentru copii, și nu pentru ea. Acum abia a învățat că sunt și altfel de bucurii, precum concediile în cuplu 🙂 Bunica care trăia pentru bărbatul ei atât de bun și muncile nesfârșite ale unei case cu 9 copii. Apoi, e destul să ieși în parc...

Confruntarea cu dilema

De aproape 10 luni nu am mai gândit în fraze organizatorice altceva decât scutece, plecări în trei, bagaje, mâncăruri de bebeluș și haine. Multe haine. Munți de haine. Și de firmituri. Cam așa s-au desfășurat ultimele luni din viața mea. Iar mâine se întâmplă primul eveniment organizat de mine. E micuț, dar pentru mine e uriaș. Pentru că răspunde la întrebarea pe care o port cu frică în mine de când am aflat că voi fi mamă. Dar așa funcționează lumea...

Cât îți dai voie?

Știi diminețile alea când te trezești cu oarecare tristețe, oboseală, sau pur și simplu energie scăzută? Deschid ochii pentru a nenumărata oară, și bănuiesc că în spatele draperiilor ziua nu s-a ivit încă. Ea gângurește fericit când îi sărut obrăjorul perfect rotund și perfect porțelanat, mirosind a urme de lăptic mieros de mamă. Îi râd ochii în întuneric. Știu asta, pentru că mi s-a adaptat vederea la lampa de veghe și îi pot vedea gropița din obrăjor. Copilaș dulce. Nu...

Se nasc trei oameni

Pierdusem controlul asupra corpului meu cu totul încă de când adăpostea două inimi. Nu spuneam nimănui, nici măcar mie, că abia așteptam să aterizez înapoi în mine, cea care mă știam de dinainte. Dar ea nu mai era. Paf! A dispărut. De la primele două celule care s-au întâlnit să îl formeze pe micul Om. Pa. Nu mai este. M-am uitat în oglindă. Ce era cu corpul ăsta nou? Cu fabrica asta nouă care merge singură și produce continuu hrană și energie pentru o viață nouă? Eu? Sunt eu?

There is more

Zilele lungi, cu iubirea atașată de tine, într-un corp adorabil de 8 kilograme și multe zâmbete și un amalgam de emoții exprimate prin câteva fețișoare, râsete și mult plâns, pot fi… ei bine, foarte lungi. Barem, de ai fi la tine acasă, însă scenariul poate fi complet, numai cu toate butoanele aprinse, ca la păcănăele, și unde e asta cel mai probabil? Da, în casa părintească. Da, da, acolo unde probabil mai ai una alta de rezolvat (asta e o...

Pasiunea despre copii și oameni

Am și am avut mereu norocul să fiu mezina – la 11 ani mai târziu după fratele cel mic – într-o familie de trei copii. Asta a însemnat o creștere inspirată de un frate apropiat extrem de empatic și de creativ, pe alocuri rebel spunea mama înainte să fi intrat eu în adolescență și să preiau cu succes titlul de rebela familiei. De la distanță (fizică), prin telefonul fix, eram crescută cu îndrumări venite de la fratele cel mare, înțeleptul fraților,...

Draga mea,

Am dat acum peste o poză cu tine din prima oră de viață a puiului tău. De când ai ținut-o prima dată în brațe și ai mângâiat cu buzele fețișoara mică, vineție, atât de perfectă. Era exact așa cum ți-ai imaginat-o, cu bărbia ascuțită și căpușor perfect rotund. Îmi amintesc cât de mult țineai să te arăți curajoasă asistentelor ca nu cumva să o ia de lângă tine. Ai ținut chiar și lacrimile gâtuite, de teamă că te vor crede...

Prima ta scrisoare

Dragul meu pui de om, Este ora 6:54 dimineața. O dimineață rece din spatele draperiilor opace, în care ai decis să te trezești mai devreme. M-am fâțâit în pat lângă tine vreo două ore înainte să te trezești tu, ba de dureri de cap, ba de gânduri învolburate despre viață și decizii. Am strâns tare tare ochii și am spus “Stop!” minții negociatoare, ca nu cumva să te trezesc fie și numai cu gândul. De vreun sfert de oră te legăn...