Vorbim că e greu, mai mult greu decât frumos. Pe un blog citim cât e de dificil să fii mamă nedormită. Pe fesibuc curg de la poze perfecte cu zâmbete de mame și piciorușe adorabile, la articole despre depresia postnatală și dificultăți în alăptare. Pe băncile din parc auzim „cât de răuț e copilul ăsta care nu doarme toată noaptea legat”. Ce e așa de greu? Că doar ne naștem și ne creștem de la Adam și Eva încoace, de ne-am transformat și modulat familiile de la zece copii, la unu – doi copii per familie. Și tocmai acum, când...

Joi, 24 mai, am fost invitată ca blogger oficial la atelierele The Woman – Parenting Workshops. Am acceptat bucuroasă, așteptând cu nerăbdare …momentul de după. Adică acesta. Acel momentum, luat pe furiș, cel mai adesea, când ai casei dorm, iar eu stau așezată cu gândurile mele și cu multe mame în minte. Multe mame care au dificultăți, multe mame care am fost eu însămi de-a lungul celor aproape 2 ani de părințeală. Adesea, când citesc o carte sau mă duc la un eveniment pe tema părințelei mă întreb dacă o mai fi ceva nou. Parcă citesc și recitesc printre rânduri...

Poate v-ați săturat de atâtea recomandări de evenimente de învățare. Dacă sunteți addicted ca și mine de informații practice noi, asta o să vă placă: The Woman ne invită pe 24 mai, la Cluj, să vorbim despre asta, cu specialiști în parenting, comunicare și relații sănătoase. Creșterea copiilor responsabili, independenți, cu stimă de sine ridicată este un roller-coaster emoțional prin care trec părinții indiferent de cât sunt de pregătiți. Nevoia informațiilor clar definite și verificate o resimte fiecare părinte în relația cu copilul său, de aceea, educația continuă reprezintă sursa esențială. Au mai rămas doar două săptămâni până la evenimentul The Woman...

Știm deja că primul limbaj al copiilor este jocul. Prin joc și joacă ei își exprimă emoțiile pe care altfel uneori nu știu că le au. În plus, se simt văzuți, auziți, amuzați și iubiți. Este distractiv și pentru noi, adulții, și ne ajută să ne restartăm sau să ne conectăm cu ei când suntem obosiți și avem impresia că nu mai avem prea multe resurse emoționale. Mereu caut recomandări de #joc, iar astăzi am și eu câteva pentru voi. Într-un fel miraculos, jocul scoate din mine o poftă nouă de viață și mă umple rapid și sigur și cu...

Nu știu prea onest despre ce ar trebui să fie 1 mai. Vag îmi amintesc picioarele mele pișcate de țânțari, ascunse pe sub pantaloni prea lungi, ori brațele prea subțiri curgând din tricouri lălâi. Vocile gălăgioase ale adulților glumeți din jurul meu, la o iarbă verde. Da, poate mirosul acela de roșii proaspete, păstrate de vreo mătușă sau bunică, anume pentru marea iarbă verde. Adică grătarul. Ce știu e că am fost mereu un spectator tare trist pe sub zâmbetul de pe față, al lui 1 mai și acum m-aș bucura să îl evit. De crescut altfel acest “iarbă verde”...