Să nu vă imaginați că am atins vreo perfecțiune întruchipată, nici vreo Monalisă a mamelor zen și descurcărețe. Ba am o sumedenie de minusuri. Am avut și am multe îndoieli, întrebări, frământări. Una dintre ele, cu care nu mă pot împăca nicicum, e gătitul. Ce iese din mâinile mele arată uneori mai rău decât la cantina studențească. Și nici dacă ai mânca cu ochii închiși nu ți-ai schimba părerea. Iar Emma, de când știe cum se gătește la bistro-ul din colțul străzii, și-a urcat standardele unde nici nu visez să ajung. Nu mă pot lăuda nici cu vreo casă ordonată,...

Luna februarie a fost pentru noi pe jumătate în mașină și avion, prin Budapesta, Bratislava, Vienna, Brussels, Brugge și împrejurimile. Cum micul Om abia a împlinit 1 an și 7 luni și e în procesul de înțărcare blândă, a fost o nouă provocare să ne adaptăm emoțiilor și noiii sale anxietăți de separare, mijloacelor de transport, frigului, variantelor limitate de mâncare, confuziei ritualului de adormire la prânz. Ce provocări în parentaj, am făcut de-a dreptul un salt în gol emoțional. Ca întotdeauna, ne-am folosit de cărți și mai ales de narare, pentru a ne familiariza cu noutățile și a crea...

Acum ceva timp credeam că tot ce îi poți oferi copilui tău sunt doi părinți fericiți. Atunci n-aveam copii și eram o mamă perfectă. Acum cred că cel mai bun cadou pe care i-l poți oferi e (cel puțin) o mamă care merge la psiholog. Și copiii sunt oameni. Nu au nevoie să fie cocoloșiți, dădăciți, controlați, supraresponsabilizați. Chiar nu… acolo sunt doar nevoile noastre de validare și propriile programe. Și când alegem să ne lăsăm pruncul în pace să fie autentic… îmi pot doar imagina că va crește un prunc ce va gândi pentru sine. Care va fi empatic,...

Cele mai revelatoare zile din viața mea de adult sunt zilele petrecute cu părinții. Acum am făcut upgrade: părinții mei și copilașul meu, laolaltă. Odată ce am crescut într-un adult părinte, mă văd eu însămi omul mare din poveste și împreună împărtășim viața și mai frumos. Cel mai mult îmi place să îi întreb pe ai mei, separat, despre mine când eram minusculă și despre ei la începuturile lor de cuplu și de viață de familie. Răspunsurile lor, în parte, sunt fascinante. Am ocazia să îi cunosc pe ei, părinții mei, înainte de a-mi fi fost părinți: acel băiat și...

Mă emoționează mereu și mă entuziasmează. E liniște peste tot, e noapte, e semiîntuneric de la beculețele din camera ei. Și abia aștept. Îmi iau ceva bunuț, ori de învelit, ori de ronțăit, ori de băut, și mă pregătesc pentru întâlnire aproape în fiecare seară. Una dintre cele mai bune terapii din ultima vreme e fix momentul acesta. Și mereu se prezintă cam la fel. După liniștea din întunericul ritualului ei de somn, mă scurg către întâlnirea cu mine. Și mă ia cu fluturi în stomac. Chiar și acum când vreau să scriu grămadă toate emoțiile și pun pariu că...