Acum ceva timp credeam că tot ce îi poți oferi copilui tău sunt doi părinți fericiți. Atunci n-aveam copii și eram o mamă perfectă. Acum cred că cel mai bun cadou pe care i-l poți oferi e (cel puțin) o mamă care merge la psiholog. Și copiii sunt oameni. Nu au nevoie să fie cocoloșiți, dădăciți, controlați, supraresponsabilizați. Chiar nu… acolo sunt doar nevoile noastre de validare și propriile programe. Și când alegem să ne lăsăm pruncul în pace să fie autentic… îmi pot doar imagina că va crește un prunc ce va gândi pentru sine. Care va fi empatic,...

Cele mai revelatoare zile din viața mea de adult sunt zilele petrecute cu părinții. Acum am făcut upgrade: părinții mei și copilașul meu, laolaltă. Odată ce am crescut într-un adult părinte, mă văd eu însămi omul mare din poveste și împreună împărtășim viața și mai frumos. Cel mai mult îmi place să îi întreb pe ai mei, separat, despre mine când eram minusculă și despre ei la începuturile lor de cuplu și de viață de familie. Răspunsurile lor, în parte, sunt fascinante. Am ocazia să îi cunosc pe ei, părinții mei, înainte de a-mi fi fost părinți: acel băiat și...

Mă emoționează mereu și mă entuziasmează. E liniște peste tot, e noapte, e semiîntuneric de la beculețele din camera ei. Și abia aștept. Îmi iau ceva bunuț, ori de învelit, ori de ronțăit, ori de băut, și mă pregătesc pentru întâlnire aproape în fiecare seară. Una dintre cele mai bune terapii din ultima vreme e fix momentul acesta. Și mereu se prezintă cam la fel. După liniștea din întunericul ritualului ei de somn, mă scurg către întâlnirea cu mine. Și mă ia cu fluturi în stomac. Chiar și acum când vreau să scriu grămadă toate emoțiile și pun pariu că...

Sub asediul febrei și dormitului ca în tren, continui să mă imaginez cum mi-ar prinde bine acum să fiu în loc de om, un fel de Inspector Gadget. Îl știți, e personajul acela animat care mereu scoate din pălărie sau din mâneca fix ce are nevoie, că e o șurubelniță ori un bec. Dar cel mai important își lungește mâinile cu care eu fix acum aș putea să iau șervețelele din camera alăturată fără să o mișc pe micul Om adormită brotac pe mine. Zilele trecute am scris un articol unde am pus toate defectele și calitățile și puterile reale...

A fost odată ca niciodată o femeie fantabuloasă, prin înfățișarea și puterea ei. Avea părul vâlvoi, dar mătăsos, plin de lapte și biscuiți. Parcă ascundea mereu o comoară acolo. Ba uneori puteai da și de niște bucăți delicioase de măr răcoritor și dulce. Nu, nu era un pom roditor de fructe. Întreaga ei ființă rodea dragoste și compasiune. În ochii ei puteai desluși râuri de griji transformate în candoare. De fiecare dată când clipea, te umpleai de o stare de bine, dacă se întâmpla să îi întâlnești privirea. Încântarea ochilor ei revărsa peste tine o putere magică, pe care o...