I-am citit titlul și am zis: link saved că poate oi avea nevoie. Dar e clar că eu oricum nu pot. Prin august citeam pe blogul Flaviei acest titlu fain: Cum îmi propun să scap de dependența de dulciuri. Scary, așa-i? Cum adică dependent de dulce? Poate de cafea, ori de țigări, ori de job :)) Acum câteva zile însă l-am citit și e clar: mă numesc Cătălina și sunt dependentă de dulciuri. E drept că nici acum nu știu dacă eu pot să mă feresc de cel ascuns. Sau de sub ochii mei. Dar știu clar că vreau. Și...

Nu, relația mamă-copil nu se termină când se termină alăptarea. Da, cum spunea o mamă, poate s-a terminat cu arma ta secretă care vindecă orice. Relația de mamă-copil va fi tot mai puternică mai departe, căci ea se construiește și crește împreună cu tine și copilul tău.

Și asta m-a făcut să mă uit și la ce altceva ne mai oferă alăptarea mie și fiicei mele.

Cu sinceritate, uită-te în urmă, în trecutul nostru, și vezi câte modele de mame de sacrificiu ai. Am făcut azi exercițiul ăsta. Și e atât de clar acum! Mama care multă vreme a trăit pentru copii, și nu pentru ea. Acum abia a învățat că sunt și altfel de bucurii, precum concediile în cuplu 🙂 Bunica care trăia pentru bărbatul ei atât de bun și muncile nesfârșite ale unei case cu 9 copii. Apoi, e destul să ieși în parc și să asculți cu claritate ce vorbesc adulții: Da, pentru ei trăim, să fie copiii fericiți și sănătoși. Asta e cea...

Am trecut printr-o săptămână din aia. Aia în care la un job normal ți-ai da demisia, ai urla la colegi sau te-ai certa cu șeful. Și de câte ori mă gândeam la asta, la marea demisie, îmi aminteam despre articolele care ziceau că bebelușul e un mic șef și tu un sclav și despre cum îmi spuneam eu că niciodată nu aș lăsa să ajung în asemenea situații cu copilul meu. Dar nu am știut că și eu am o rămurică, în care devin sclavul. Despre povestea plină de tâlc a rămuricii puteți citi la finalul articolului. Am auzit treaba asta...

Mi-aș fi dorit ca la trei ani să fi avut aceste 3 cărți, în loc de Monitorul de Botoșani și Formula AS. Da, frații mai mari au făcut experimente pe mine și uite așa m-au învățat să citesc. Dar la vremea aceea nu erau prea multe materiale pentru copilași, iar puținele recomandări erau de fapt moșternirile de la un copil la altul, de la o familie la alta. Îmi amintesc cu claritate ce sărbătoare grozavă a fost când mama s-a întors dintr-o delegație cu Muzicanții din Bremen și Crăiasa Zăpezii. Pe aceste două cărți le țineam anume în biblioteca de...