Vorbind cu femei și mame din jurul meu de o vreme bună încoace, m-a tot urmărit un gând: de ce ne izolăm când trecem prin lucruri similare, în loc să fim mai mult împreună? Cum ar fi dacă am vorbi mai mult despre mame și nu pentru mame? Discuția de ieri cu Cristina a fost revelatoare. Ea zicea ceva tare adevărat și frumos: “Știi Cătălina, tu m-ai întrebat chiar la început cum sunt. Mi-a făcut atât de bine întrebarea ta și felul tău de a comunica. Însă atunci nu știam cât de down sunt, ca măcar să cer un minim...

Vorbim că e greu, mai mult greu decât frumos. Pe un blog citim cât e de dificil să fii mamă nedormită. Pe fesibuc curg de la poze perfecte cu zâmbete de mame și piciorușe adorabile, la articole despre depresia postnatală și dificultăți în alăptare. Pe băncile din parc auzim „cât de răuț e copilul ăsta care nu doarme toată noaptea legat”. Ce e așa de greu? Că doar ne naștem și ne creștem de la Adam și Eva încoace, de ne-am transformat și modulat familiile de la zece copii, la unu – doi copii per familie. Și tocmai acum, când...

Mereu îi întreb pe ai mei, când mergem în vizită: De ce păstrați atââât de multe cărți? Răspunsul e mereu același: Pentru nepoți. Lasă, lasă, că o să vă pierdeți voi interesul pentru ecranele alea cu butoane și o să vreți să citiți iar cărți adevărate și n-ați avea de unde. Astea măcar sunt amintire de la noi. Adevărul e că m-am întrebat mereu cum mă voi opri din cumpărat cărți. Cărți și caiete de scris… Când vine vorba de minimalism – noul mindset pe care ni-l construim – singurul lucru pe care îl pot reduce sunt cărțile. Ba acum...

Sunt în cursuri de terapie și dezvoltare personală – mă rog, creștere interioară mai bine zis – de 10 ani. Cred că e firesc pentru mulți dintre noi care lucrează mai departe cu oameni, atât de intim emoțional și psihic. Doar că pe lângă setea asta de cunoaștere, cred că mai e ceva. Citesc cărți despre spiritualitate, gândire critică și psihologie de 16 ani. Le-am mâncat pe pâine. Și cu toate astea, fac terapie consistentă doar de puțină vreme, cam de 1 an. Sigur, toate cele de până acum au fost pentru a mă crește cum am căutat a fi...

Am început să îmi dau seama de ce mulți părinți zic „I-am ascuns cartea aia, nu mai suportam să o citesc. Visez noaptea personajele din ea.” Știm, când copilașii fac o pasiune pentru un cântec, un joc, ori o carte, de câteva ori pe zi acea pasiune ne umple cam tot spațiul. Atenție, din recomandările de azi, e foarte posibil să ajungeți și voi să vă prea săturați de ele. Recent am descoperit o serie foartă prietenoasă de cărți. „Prietena mea Conni” are titluri de mare ajutor părinților și foarte practice. Emma a făcut prima pasiune pentru „Conni și olița”....