Ce ai simți dacă acum ai putea trăi prin ochii copilului tău pentru o zi, în casa ta, în brațele mamei sale, la picioarele tatălui său? “Nu înțelegeam ce vrea să zică. Am întrebat-o, supărată: – Dar, ce s-a întâmplat? Ce te-a necăjit? – Toate… Sunt aici de trei săptămâni. Oricât privesc, văd doar că din casa asta lipsește ceva. Toți păreți supărați unii pă alții. Ficare are colțul lui, treaba lui… Nu glumiți, nu vă jucați. În trei săptămâni, unul măcar n-a zis o glumă, o dată măcar n-am auzit râsete. Ce soț și soție sunteți voi, de nu...

Poate v-ați săturat de atâtea recomandări de evenimente de învățare. Dacă sunteți addicted ca și mine de informații practice noi, asta o să vă placă: The Woman ne invită pe 24 mai, la Cluj, să vorbim despre asta, cu specialiști în parenting, comunicare și relații sănătoase. Creșterea copiilor responsabili, independenți, cu stimă de sine ridicată este un roller-coaster emoțional prin care trec părinții indiferent de cât sunt de pregătiți. Nevoia informațiilor clar definite și verificate o resimte fiecare părinte în relația cu copilul său, de aceea, educația continuă reprezintă sursa esențială. Au mai rămas doar două săptămâni până la evenimentul The Woman...

Știm deja că primul limbaj al copiilor este jocul. Prin joc și joacă ei își exprimă emoțiile pe care altfel uneori nu știu că le au. În plus, se simt văzuți, auziți, amuzați și iubiți. Este distractiv și pentru noi, adulții, și ne ajută să ne restartăm sau să ne conectăm cu ei când suntem obosiți și avem impresia că nu mai avem prea multe resurse emoționale. Mereu caut recomandări de #joc, iar astăzi am și eu câteva pentru voi. Într-un fel miraculos, jocul scoate din mine o poftă nouă de viață și mă umple rapid și sigur și cu...

Tare aș vrea să știu cum e să te cațeri. Încă nu pot, că mă paralizează frica. Când m-am hotărât că vreau să învăț asta, am rămas însărcinată. Când am hotărât a doua oară că încep asta… la fel. Iar experiența de cățărare cu care am rămas la îndemână e cea de a fi părinte. O metaforă, desigur. Uneori ai elastice agățate, echipament bun, cască de protecție. Altă dată, simți că pici în gol, chiar dacă ești atașat bine de stâncă și continui să urci. Adesea simți goluri în stomac și te întrebi „Oh, fuck! Acuma încotro?” Să vă spun...

Nu știu prea onest despre ce ar trebui să fie 1 mai. Vag îmi amintesc picioarele mele pișcate de țânțari, ascunse pe sub pantaloni prea lungi, ori brațele prea subțiri curgând din tricouri lălâi. Vocile gălăgioase ale adulților glumeți din jurul meu, la o iarbă verde. Da, poate mirosul acela de roșii proaspete, păstrate de vreo mătușă sau bunică, anume pentru marea iarbă verde. Adică grătarul. Ce știu e că am fost mereu un spectator tare trist pe sub zâmbetul de pe față, al lui 1 mai și acum m-aș bucura să îl evit. De crescut altfel acest “iarbă verde”...