#mama

Tag

20 de minute cu folos

Am acasă un scai adorabil. Are ochii albaștri, obraji bucălați și pupabili, piele fină și piciorușe lipăind pinguinește în urma mea în toată casa. Când nu e în spatele meu, e în brațele mele. Când nu e lipită de mine, găsește alt umanoid de care să se prindă scai. E drept are și lipici la oameni. Scaiul ăsta adorabil are 13 luni de viață veselă și doi admiratori care o iubesc până la Lună și înapoi de câteva ori. Dar...

Cum știi că ești “mamă de sacrificiu”

Cu sinceritate, uită-te în urmă, în trecutul nostru, și vezi câte modele de mame de sacrificiu ai. Am făcut azi exercițiul ăsta. Și e atât de clar acum! Mama care multă vreme a trăit pentru copii, și nu pentru ea. Acum abia a învățat că sunt și altfel de bucurii, precum concediile în cuplu 🙂 Bunica care trăia pentru bărbatul ei atât de bun și muncile nesfârșite ale unei case cu 9 copii. Apoi, e destul să ieși în parc...

Confruntarea cu dilema

De aproape 10 luni nu am mai gândit în fraze organizatorice altceva decât scutece, plecări în trei, bagaje, mâncăruri de bebeluș și haine. Multe haine. Munți de haine. Și de firmituri. Cam așa s-au desfășurat ultimele luni din viața mea. Iar mâine se întâmplă primul eveniment organizat de mine. E micuț, dar pentru mine e uriaș. Pentru că răspunde la întrebarea pe care o port cu frică în mine de când am aflat că voi fi mamă. Dar așa funcționează lumea...

Dă să te miros puțin

Cum ne comportăm cu copiii? Cum ne jucăm cu ei și cum le vorbim? Sigur că ne place adesea să le prezentăm lumea prin cele mai zglobii sunete și tonuri. Și le vorbim pe toate intonațiile, înaltele, grelele, toată paleta entuziastă pe care o avem la dispoziție. E îndeajuns să ieși în parc, cu un bebeluș smotocibil la purtător (așa cum sunt toți!) și imediat asiști la o ploaie de “Vaaaaaaaaai! Ce drăăăăguuuuuuțăă eeee! Ai cui sunt ochii ăia, măi puișor?”...

Cât îți dai voie?

Știi diminețile alea când te trezești cu oarecare tristețe, oboseală, sau pur și simplu energie scăzută? Deschid ochii pentru a nenumărata oară, și bănuiesc că în spatele draperiilor ziua nu s-a ivit încă. Ea gângurește fericit când îi sărut obrăjorul perfect rotund și perfect porțelanat, mirosind a urme de lăptic mieros de mamă. Îi râd ochii în întuneric. Știu asta, pentru că mi s-a adaptat vederea la lampa de veghe și îi pot vedea gropița din obrăjor. Copilaș dulce. Nu...

Se nasc trei oameni

Pierdusem controlul asupra corpului meu cu totul încă de când adăpostea două inimi. Nu spuneam nimănui, nici măcar mie, că abia așteptam să aterizez înapoi în mine, cea care mă știam de dinainte. Dar ea nu mai era. Paf! A dispărut. De la primele două celule care s-au întâlnit să îl formeze pe micul Om. Pa. Nu mai este. M-am uitat în oglindă. Ce era cu corpul ăsta nou? Cu fabrica asta nouă care merge singură și produce continuu hrană și energie pentru o viață nouă? Eu? Sunt eu?

Haide cu mine, să respirăm

Respiră cu mine! Mindfulness-ul în ritmul alert al zilelor și al nopților, e ca o igienă sănătoasă și importantă a minții, ca un duș eliberator care te curăță și te aduce în prezent. Așa cum te speli zilnic pe dinți ca să cureți tot ceea dinții au filtrat din mâncarea ta, așa și mintea are nevoie să îndepărtezi impuritățile gândurilor și rămășițele îngrijorărilor de peste zi.

Pasiunea despre copii și oameni

Am și am avut mereu norocul să fiu mezina – la 11 ani mai târziu după fratele cel mic – într-o familie de trei copii. Asta a însemnat o creștere inspirată de un frate apropiat extrem de empatic și de creativ, pe alocuri rebel spunea mama înainte să fi intrat eu în adolescență și să preiau cu succes titlul de rebela familiei. De la distanță (fizică), prin telefonul fix, eram crescută cu îndrumări venite de la fratele cel mare, înțeleptul fraților,...

Draga mea,

Am dat acum peste o poză cu tine din prima oră de viață a puiului tău. De când ai ținut-o prima dată în brațe și ai mângâiat cu buzele fețișoara mică, vineție, atât de perfectă. Era exact așa cum ți-ai imaginat-o, cu bărbia ascuțită și căpușor perfect rotund. Îmi amintesc cât de mult țineai să te arăți curajoasă asistentelor ca nu cumva să o ia de lângă tine. Ai ținut chiar și lacrimile gâtuite, de teamă că te vor crede...

Prima ta scrisoare

Dragul meu pui de om, Este ora 6:54 dimineața. O dimineață rece din spatele draperiilor opace, în care ai decis să te trezești mai devreme. M-am fâțâit în pat lângă tine vreo două ore înainte să te trezești tu, ba de dureri de cap, ba de gânduri învolburate despre viață și decizii. Am strâns tare tare ochii și am spus “Stop!” minții negociatoare, ca nu cumva să te trezesc fie și numai cu gândul. De vreun sfert de oră te legăn...